Inca o casuta pe buletinul de vot

Oare ce e mai important pentru romani? Brexitul, vacanta de vara, sau abuzurile parlamentarilor nostri? Conform facebook-ului meu, numaratoarea ar zice cam asa: 100 de postari cu Brexit-ul (dintre care cel putin 30% sunt la misto), vreo 5 cu vacante timpurii la mare, si UNA!!! cu Dragnea – chiar haioasa, daca nu te gandesti prea mult: “Liviu Dragnea, infractor condamnat la doi ani de pușcărie, cere demisia ministrului Justiției. Ar trebui să ceară direct desființarea justiției. La ce ne mai trebuie, nu avem Antena 3?” – bravo Revista Kamikaze! E drept ca in august, s-ar putea ca vacanta de vara sa castige detasat, putand numi prim-ministrul facebook-ului in emisfera de nord. Lafel cum probabil peste cateva zile de scazut burse si cotatii GBP, si rezultatul referendumului din UK ar fi altul... Ce ma distreaza pe mine este ca romanii sunt atat de consumati de treaba asta cu Brexitul (care nu neg, e o chestie istorica) parca uitand ca acum cativa ani au votat la un referendum sa fie doar 300 de parlamentari si parlament unicameral... Acum avem destui peste 500, si sunt ai naibii de simpatici toti! Citind noua lege electorala, am observat ca vom avea, din toamna, 312 deputati si 116 senatori (marja de eroare 10 bucati, e noapte, intelegeti-ma si pe mine!) A! Si nu mai e vot uninominal! Vom vota din nou niste liste cu necunoscuti. Eu la alegerile astea locale am stiut maxim 3 oameni de pe TOATE listele (ma refer la consilieri). Unul era in loc ne-eligibil. Despre ceilalti 2 aveam dubii serioase. A! Si nu mai alegem presedintele CJ! Si ca tot veni vorba de a alege, de ce trebuie sa aleg intre paine si catuse? Pentru ca simpaticii fac ei variantele de raspuns. Eu zic ca a venit timpul sa ne facem singuri inca o varianta. Ca si cum am face pe buletinul de vot inca o casuta. Nu sa ii injuram, sau sa facem misto, ci sa ne facem o varianta mai respirabila decat painea GOALA sau catusele. Vreau un candidat pentru Camera Deputatilor din Brasov! Unul care sa primeasca 4500 de semnaturi de sustinere (ca sa poata candida), si care sa ia 25000 de voturi, si sa se duca in Parlament (din citirea mea nocturna a legii electorale, cam atatea ar fi necesare la o prezenta de 50%). Bucuresti, Constanta, faceti si voi rost de unul! Astept propuneri! Vorbesc serios! Imi ofer timpul, priceperea si resursele pentru inca o casuta pe buletinul de vot. Daca nu noi, atunci cine? Daca nu acum, atunci cand?!

Despre asteptare

Imi place foooooarte mult “prayer in c”. Pe langa linia melodica excelenta, versurile se potrivesc cu ateismul meu. Zice acolo tipa ca nu-si mai pierde timpul asteptand... poate dovezi ale existentei Lui. Cert e ca nu mai are rabdare. De fapt, cine dracu mai are rabdare in lumea asta a vitezei? Prin 2007 l-am vazut pe Ponta baut la o emisiune pe realitatea. Pe atunci era tanara speranta a politicii romanesti. Nu ca era baut era problema... Dar modul in care a injurat-o pe Raluca Turcan a fost dovada caracterului lui. La ce rating avea realitatea pe atunci...si la ce memorie au romanii, nu cred ca mai stie cineva de momentul ala. Dar pentru mine, momentul ala a insemnat un lucru: Ponta nu e o tanara speranta, e un gunoi. Daca niste alcool care ii elimina cenzura il face sa se poarte asa, omul n-are caracter. Si pe atunci n-avea cine stie ce putere... spre deloc chiar. De-abia 7 ani mai tarziu a cazut intr-o oarecare dizgratie. E drept ca n-a avut decat 2 ani de prim-ministru, da’ pentru mine, care l-am etichetat inca din 2007, mi se pare tarziu ca abia acum, o oarecare majoritate il vede ca pe un gunoi. Ce sa mai zic de Adam? In 2003 ii suna telefonul la cursuri, raspundea cu “sa traiti dom’ director, nu pot sa vorbesc acum, ca sunt la curs” pe o voce mieroasa... Inchidea telefonul, il arunca pe catedra, si injura dispretuitor: ‘te ma-n pizda ma-tii... Jumate din el astepta privirile admirative ale studentilor: “nu ca i-am zis-o lu asta?” Evident ca l-am etichetat de pe atunci. L-am apreciat pentru un singur lucru, ca era exigent la examene. Ca ulterior sa aud din N surse povesti ca daca ii placea de vreo studenta, nu o trecea pana nu o futea. Sotiile unor clienti de-ai mei s-au lasat de facultate din cauza acestei... dileme morale )) “Bai, la mine nu trece nimeni daca nu stie carte!!!” Avea tupeul sa se ia de diversi juristi, spunandu-le ca au terminat dreptul la “trei scaieti”, desi toata lumea stia ca lui i-au trebuit 4 + n ani sa termine facultatea... Asociatul lui avea tupeul sa spuna, in instanta, ca nu stie cu cine e casatorit Adam, si prin urmare nu intelege de ce ar fi fost incompatibil sa puna concluzii la Tribunalul Brasov. 11 ani mai tarziu, se strang semnaturi pentru sustinerea lui, in ziua in care se propunea arestarea lui preventiva. Oare mi s-a terminat asteptarea? Si daca da, oare a meritat? Oare a saptea, sau a zecea parte din viata unui om e o perioada scurta sau lunga pentru ... some sort of justice?

Prezumtia de nevinovatie a celor care nu voteaza cu Iohannis

Sunt tot mai trist de faptul ca romanii si Romania sunt sufocati de prejudecati. Plecand de la procentul uluitor al condamnarilor in dosarele penale (aproximativ 90% la DNA, si mai mare in rest) fata de media europeana (70%), si ajungand la “ce prost esti ca votezi cu Ponta”. Nu mai zic nimic de tigani... Bineinteles, daca nu analizezi in detaliu problema, cand cineva iti zice ca voteaza cu Ponta, creierul tau, pus pe auto pilot, are doua variante: ori e prost, ori e psd-ist. Si poate are dreptate... Am inceput sa analizez problema in detaliu plecand de la un exemplu din jurul meu. Persoana pensionata cu forta, obligata apoi sa renunte la job-ul pe care si-l luase dupa pensionare, si apoi obligata sa traiasca cu o pensie de 40% decat cea initiala. Toate in "regimul" lui Basescu. Ponta i-a promis pensia inapoi, si chiar daca nu i-a dat-o imediat dupa ce a ajuns la putere, i-a dat-o. Ce daca Ponta a facut conventie cu sindicatul cadrelor militare disponibilizate in care spunea ca daca il voteaza, le da pensiile inapoi? Ce daca in conventia aia scria ca vor sa desfiinteze Curtea Constitutionala, ANI, si DNA? (!?!?!) Ce daca Basescu e, in spatele camerelor, prieten cu o gramada de psd-isti? Ce daca Basescu l-a numit pe Ponta premier, iar pe Iohannis nu? Daca ai fi in locul omului care isi ia pensia inapoi, nu ti-ar fi mai usor oare sa crezi ca Basescu e vinovat, si Ponta e salvatorul? Cand cineva iti arunca un fluturas aberant ca Iohannis vrea sa iti taie pensia, ce faci? Iti tremura chilotii un pic? E un caz izolat. Dar daca in ecuatia de mai sus adaugi multi pensionari nu au cine stie ce pregatire economica, si habar n-au ca daca cineva mareste pensiile in mod artificial, rezultatul e ca de fapt isi vor putea cumpara mai putine lucruri cu ea... oricate zerouri ar avea. Initial m-am gandit sa scriu doar despre cei care voteaza cu Ponta. Dar prejudecatile din mine ma fac sa ii “atac” si pe cei care ... n-au timp duminica, sau nu se coboara la nivelul politicii romanesti... sau gasesc ce stiu eu ce motiv sa nu voteze, in urma unui proces rational complex pe care votantul Ponta de la tara nu are cum sa-l aiba. Serios? N-ai timp?!? Cat iti ia, in Brasov, sa mergi sa votezi – presupunand ca o faci si tu pana in pranz, nu dupa ora 5, cand STII ca se face buluceala – juma’ de ora? Pai aia din strainatate fac sute de km, si stau ore in sir la coada, si tu n-ai juma’ de ora? Nu te poti trezi mai repede o zi pe an? Sau faci mofturi ca nu te-a convins la dezbatere... de parca votezi feti-frumosi... Stii ca Ponta e oribil, dar Iohannis a fost moale... asa ca nu mi-as rupe pretiosul meu fizic din confortul de duminica, si nici nu mi-as da pretiosul meu vot unuia care... nu e perfect. Wake up and smell the fucking roses!!! Asta e prejudecata mea, si o am din 2000, de cand am putut prima oara sa votez. Habar n-am cu cine am votat in primul tur, dar stiu ca am fost si l-am votat pe Iliescu in turul 2. Astept pareri care sa imi zdrucine prejudecata ca TREBUIE sa mergem sa votam daca ne pasa de tara asta, si daca mai vrem sa fim, vreodata, mandri ca suntem romani (bineinteles, dupa ce vom fi uitat ca venalii de la psd si-au apropriat mandria nationala). Mandru ca esti corupt? Mandru ca votezi pentru o plasa de alimente de baza? Mandru ca nu esti in stare sa faci o infrastructura decenta? Mandru ca partidul trup si suflet din PCR ia cel putin 30% la toate alegerile? https://www.youtube.com/watch?v=VBmh0_NAnrM

Ieri, intr-o pauza publicitara pe una dintre televiziunile care dau stiri politice la ceas de seara, m-a captivat un anunt prin care, pe scurt, o voce serioasa punea semnul egalului intre a da un kilogram de faina pentru vot si o oarecare infractiune. Asta in conditiile in care promisiunea (facuta cu rea credinta, fapt care cred eu ca e valabil in toate cele 3 tabere acum – presupunand ca ppdd e o tabara) de micsorat impozite, marit salarii, sau dat bani direct mi se pare o chestie mai grava. Macar un kil de faina e un kil de faina. Pe langa vocea aia serioasa, m-au furat si imaginile facute in power point cu plase in stanga, egal in centru, si cuvintele “mita electorala” in dreapta. In timp ce ma uitam ca un bou la ele, ma intrebam cat de prost trebuie sa fii sa votezi neaparat cu cel care ti-a dat plasa. Ca practic, unul dintre scopurile incriminarii mitei electorale e si protejarea boului care voteaza cu ala care da plasa. Ce il opreste pe bou sa voteze cu altcineva decat cel care i-a dat plasa? Si, poate ca un raspuns, imediat dupa anuntul respectiv, a venit reclama la catena, cu tipa mega incantata ca a fost scoasa in oras la … FARMACIE!!! Si tipul care se pune in genunchi in mijlocul farmaciei. Eu am cumparat o singura data ceva de la catena (nevoit fiind, din lipsa de timp si alternativa la momentul respectiv), si, din cauza reclamelor oribile, sentimentul meu a fost de sila si scarba. Daca cineva isi imagineaza ca acele reclame ii ajuta sa le faca o imagine mai buna (si daca lucrul asta chiar se intampla), eu nu mai inteleg nimic. Sau poate ca ar trebui sa inteleg chestii de genul “15% voteaza PPDD”, “sa te duci la farmacie e o incantare”, “votezi psd chiar daca iti aduci aminte cenzura din anii 2000-2004”, “votezi pnl chiar daca il pun pe liste pe becali”, dar cred ca nu vreau sa inteleg.

Filosofam urban despre cupluri 2

“So, Dan, you’ve made me laugh my heart out. You’re funny. You’ve proven it. Enough with the jokes. Let’s get back to the serious stuff…” “Were we ever serious?” I asked, making a face. A funny face, of course. “Hmm… come to think about it, you were never serious for one second, after you lit that cigarette for me. But I assumed you were serious when you spoke of the Solitaire Act… and the possible expanding… of the field of the forbidden orchard with the right to …” I can’t resist when she’s tilting her head to one side like that, looking at me with the corner of her eye, trying to find politically correct words. Not to seem too much into me, but still keep me hooked. So I try to nail it. “Literally set someone’s … cigarette on fire?” “Exactly!”, she says with a big wide smile and glowing eyes. “And you thought I was serious with that?” “Well, it’s a serious issue. If you ask me, the right to get your cigarette lit should be mentioned in the Global Constitution. And I want to know your position. You’ve dodged it once, but here I am, asking you again.” “Well, you’ll be the first to know.” Once I realize what she’s asking me, I suddenly see how stupid I must look with my happy smile I’ve had all morning. I feel like I’m waking up from a dream. And also I realize I couldn’t stay up to watch her sleep. When I was a kid, I had these moments of happiness that would paint a smile on my face that would not go away. Not even when my father was yelling at me and was about to slap me for something I don’t remember, my smile would not go away. I wasn’t consciously happy, but the smile was there. That’s how I’m feeling now. I am not happy anymore, but the smile is still there. Man, I must look so stupid right now. “Well, that was what Uma Thurman called uncomfortable silence…” I try to seem unaffected: “I wouldn’t call it that” But by the looks of her face, the smile is going away as well. “Oh, my, god! I’m soooo, sorry!” She puts her hand over her mouth, stopping herself from bursting into laughter. “I didn’t mean to scare you. I wasn’t proposing or anything like that” “Hey, I never thought you did. It’s just that, I don’t know where I stand with all this. I am such a stranger to everything” “Go on”, she said with interest. “Well, first of all, I don’t know whether it’s good or bad that the government is making laws about our personal happiness.” “Maaaan, you are complicated. I was only asking whether you are pro marriage rights or not” “See, it’s not that simple. You’ve got me started on philosophy. I am a terrible philosopher. I get so lost when I do it, because there’s nothing solid for me. There’s no ground zero. There’s no immutable principle of life. There’s no good and bad.” “Ok, I think I understand where you are. I mean where you’re not” “You smile about this like you’re talking about a movie. To me, this is so serious, I avoid it every chance I get. And for some twisted reason, it’s easier to avoid it with people I’ve known for a long time. There’s something strange in me, that makes me have to be soooo serious when I talk to a... an almost complete stranger. And even though you give me a chance to make fun of this, and get back to a good mood, I sort of say to myself that I have to respect this unwritten, unspoken vow of truthful philosophy with strangers…” “Wow… I am stunned. I even forgot what … I mean…” “Hey, forget about it. Let’s shake it off. Bye-gones. Did you see that movie with Mathew Perry and Neve Campbell? Three to tango?” “Yes, I loved it. You want to rent it?” I start laughing… “No…, I was actually thinking about the most spoken line in movies. And how appropriate that would be.” She also starts laughing. “Let’s get out of here?” “A-ha” “Well, they’re not shooting at us… aliens have not landed,…” “So it must be that I want to … “ “Again?” “Yes. We’ll resume our philosophy date for a later date. Much later…” and I lean over the table to kiss her.

Obiectivism subiectiv

Acum cateva saptamani ii spuneam unui prieten ca nu poti fi obiectiv in relatiile de prietenie. Zilele astea, observ, din pacate, ca e si mai greu sa fii obiectiv in politica romaneasca. Fie ca e ura de politica sau politica de ura, mai toti suntem implicati. Daca ii numaram pe cei care: fie urasc psd-ul, fie il urasc pe basescu, fie ii urasc pe toti lafel, fie ii vor uri pe cei care le vor mari impozitele, le vor taia din salarii… eu cred ca nu mai ramane multa lume. Unde mai pui ca, la cum se preconizeaza lucrurile, si daca nu mergi la referendum joci un anumit rol in ecuatia demiterii. Pana acum cateva zile, credeam in aducerea de argumente obiective pentru sustinerea unei cauze sau a alteia. Ce mi s-a intamplat? Vorbeam cu o persoana foarte draga mie care este anti-basescu. In caz ca nu v-ati prins pana acum, eu sunt pro-basescu. Mi-am dat seama din argumentele lui ca logica este … so two thousand and late… Chiar si pentru propria mea persoana, in care am incredere ca stapaneste destul de bine logica argumentelor. Practic, imi pun logica in slujba sentimentelor de ura. In cazul de fata, ura fata de PSD. Faptul ca psd-ul e rau este, de fapt, pentru mine ca o axioma. Degeaba ma ascund in spatele argumentelor de la libertatea presei in vremea lui nastase, privatizari (petrom, electirica, distrigaz), promisiuni jenante (20.000 Euro, pensie de la municipiu, etc.), pentru ca de fapt, guvernarea nastase a nascut in mine o ura profunda (si probabil iremediabila) pentru tot ce inseamna psd-ul… De-aia presupun ca ii pot ierta multe chestii lui Basescu, pentru ca, din pacate, el a insemnat singura sansa a Romaniei de a tine psd-ul deoparte. Trebuie totusi sa ma intreb cum face omul sa aleaga ce anume uraste. Primul raspuns care mi-a trecut prin cap a fost memoria. Plecand de la cazul de fata, si avand in minte ultima mea conversatie cu bunicul meu de 90 de ani, lipsa memoriei atrocitatilor psd parea pentru mine justificarea urii fata de basescu. Pentru ca, in cele din urma, zic eu, la alegeri treubie sa alegi raul cel mai mic, si nicidecum pe vreun fat-frumos. Bunicul meu imi zicea zilele astea ca lumea uita cum era mai de mult, d-aia se plange. Probabil asa se explica si nostalgicii comunismului. Si totusi, ar fi ciudat ca memoria de lunga durata sa fie singurul lucru care separa Romania la referendum. Mi-a mai trecut prin cap ceva. Practic, psd-ul reprezinta majoritatea romanilor. Chiar si in cele mai negre momente, psd-ul (fie ca se chema pdsr + usd fie psd + pc) nu a luat niciodata sub 30%. Sa insemne asta oare ca psd-ul e facut dupa chipul si asemanarea noastra? Oare plagiatul lui Ponta are vreo legatura cu furtul celor ca. 50% care ar fi vrut sa copieze la bac, si n-au putut din cauza camerelor lui Funeriu? Oare spaga lui nastase are legatura cu spaga pe care peste 50% dintre romani o dau sau o iau? Revenind la motivul urii mele, cred ca eu am ceva cu majoritatea. Am ceva impotriva mersului comod al societatii, la care evident, adera majoritatea oamenilor. E comod sa ceri bani de la stat pentru stat degeaba, e la indemana sa il injuri pe basescu daca te sufoca ratele, e comod sa copiezi la bac, e mai comod sa dai spaga, decat sa iti faci un dosar complet sau sa inveti 4 ani in facultate.

Legi la comanda, sau dreptate?

Legi la comanda, sau dreptate? Cred ca cel putin 90% din romanii care nu sunt membri sau simpatizanti PSD isi doresc ca Nastase sa faca inchisoare. Poate gresesc, dar tin minte perceptia publica din 2004, cand Nastase era personificarea coruptiei. Chiar daca justitia ar trebui sa fie oarba la dorinta majoriatii, nu pot sa uit momentul 2004. Eram la o oarecare coada la politie in 2004, cand se anunta infrangerea lui Nastase in alegeri. Pana si functionarii din acea institutie a puterii au rasuflat usurati. Se ridica o piatra mare de pe sufletul lor. Lasand la o parte votul din 2004, ma intorc la procesul lui Nastase, “trofeul calitatii”. Cum face orice inculpat care se respecta, Nastase a lungit procesul cat a putut de mult, pentru a beneficia de ceea ce se cheama in dreptul penal roman “prescriptia speciala”. Pana in 22 aprilie 2012, termenul de prescriptie speciala era de fapt prescriptia de baza plus inca jumatate. Adica, in cazul infractiunii lui Nastase, prescriptia speciala era 5 ani + 2,5 ani = 7,5 ani. Asta insemna ca din decembrie 2004, infractiunea lui ar fi beneficiat de prescriptie speciala in iunie 2012. Dar, in 22 aprilie 2012 a intrat in vigoare modificarea articolului din Codul penal privind prescriptia speciala, conform Legii nr. 63/2012. Concret, mai nou, prescriptia speciala este prescriptia de baza + inca un termen intreg. In cazul lui Nastase, prescriptia speciala ar sari la 10 ani. Desi sunt avocat, nu sunt specialist in drept penal. Probabil ca se va putea invoca principiul aplicarii legii penale mai favorabile, si Nastase va beneficia in continuare de termenul de prescriptie vechi. Ma gandesc cu groaza la momentul in care Nastase ne va prezenta ouale la numarat de indata ce inalta curte va lua act de intervenirea prescriptiei speciale. Ca sa fiu bine inteles, nu sunt judecator, si nu am zis eu care trebuie sa fie decizia in cazul lui. Zic doar ca, si daca aceasta modificare a prescriptiei speciale e facuta cu dedicatie speciala (lucru abominabil intr-un stat de drept), tot m-as bucura sa ii vina de hac lui bombonel. Nu neaparat pentru ca nu il pot suporta, ci pentru ca altfel, mesajul pentru toti romanii va fi acesta: furati mult, ca daca furati destul aveti bani sa ocoliti pedeapsa!