Romania cu mana intinsa

Eram curios sa vad ce s-a intamplat cu motiunea. Si am indurat felul in care o reporterita hiper-ventilata a “agatat” o protestatara sa ii ceara parerea despre... viata si toate cele. Ca doar ce altceva sa o intrebe...
Bine am facut ca am indurat, ca m-a impresionat claritatea in exprimare a femeii respective. Desi ii tremura vocea, si a recunoscut ca este foarte enervata, a vorbit exemplar. Si spunea ca se simte “cu mana intinsa”... ca s-a saturat de conducatori, ca nu ea a votat cu actualii... Nu a zis cum ziceau parazitii, “noi ca prostii plangem dupa fostii”... dar mie mi se pare ca a subliniat perfect starea noastra a romanilor din ziua de azi. Romania e, in zilele astea, cu mana intinsa. Degeaba ne ofuscam cand vedem ce bascalie fac francezii despre noi. Poate ca si Shakira are dreptate cand ii zice lui Sarkozy ca toti suntem tigani... dar noi parca si mai mult decat altii...
Mai devreme, era un tip care se plangea ca are doar 850 de lei salariu. Era arheolog la nush ce institut din Oltenia. Reporterita l-a intrebat “ce salariu v-ar trebui sa traiti decent?”. Nicidecum nu i-a trecut prin cap sa il intrebe “cat meritati pentru munca pe care o prestati?”.
Ma intorc la tipa de mai sus, si zic jos palaria pentru felul in care spunea ca ne meritam soarta, pentru ca nu votam, sau cand votam o facem ca pe o obligatie, ca pe spalatul pe dinti. Nici nu gandim cand facem chestia asta.
Din nou, este exemplara tipa. Si reprezentativa pentru romani. Nu suntem prosti. Suntem chiar inteligenti. Dar, desi ne dam seama ca suntem cu mana intinsa, nu ne trece prin cap sa zicem “mea culpa, nu sunt destul de bun sa traiesc decent”... “sunt un ratat, am copiat in scoala, si acum nu sunt in stare sa imi tin un job intr-o companie performanta”... Si chiar daca zicem “mea culpa”, ne permitem totusi sa fim indignati pe conducatori, caci ei sunt datori sa ne faca sa traim decent. Nu noi, noi suntem datori sa stam cu mana intinsa.
Apropos de copiat. Merg azi in deane’s, la pub quiz. N-am fost niciodata, dar am auzit ca e plin de “destepti” care cauta raspunsurile pe net. Where there’s internet, there’s a way. Din nou, astia suntem noi romanii. Ne place sa fim primii, si facem orice (daca e foarte usor, evident) pentru a fi primii.

Timpul nu mai are rabdare cu noi…

Nu stiu altii cum sunt, dar eu ma simt prins in vartejul timpului, si al banilor. Si asta nu ar fi atat de rau daca nu as avea senzatia ca toti din jurul meu sunt lafel. Sa nu mai vorbim despre ce vad la televizor...
Incerc sa-mi dau seama daca asa a fost dintotdeauna, sau pur si simplu exista momente in istorie – ca in Morometii – in care timpul isi pierde rabdarea.
Daca stai sa te gandesti, e destul de trist sa fii sclavul timpului si al banilor... sau al principiului amar care le stapaneste pe amandoua.
Aveam un prieten care spunea ca timpul nu exista. In Zeitgeist ziceau ca nici banii nu mai exista de cand s-a renuntat la “gold standard”... departe de-a judeca cele doua afirmatii, eu sunt de parere ca ele exista datorita creatorilor lor : noi, oamenii.
Oare e lafel si pentru dumnezeu? A ajuns el sclavul oamenilor? Sa depinda existenta creatorului doar de creatiile sale esuate?
Gimme your thoughts on this...