joi, 31 martie 2011

under pressure

It never rains, but it pours...
Cred ca cifra 2012 m-a atras si pe mine in vartejul discutiilor apocaliptice. Pana acum m-am detasat ironic de orice mileniu aducator de sfarsituri, insa acum cred ca am cazut in plasa. Sa fi fost de vina si faptul ca oamenii din jurul meu fie se imbolnavesc, fie o iau razna, fie pur si simplu nu mai au pic de compasiune si iubire in ei? Sa fi fost de vina revoltele, criza, si lipsa de bun simt a liderilor politici?
Probabil ca totul a pornit de la „cainirea” oamenilor din jurul meu. Banul, acest scop suprem a inceput sa transforme oamenii in sacali, sacali care bineinteles au doar colti, gheare si alte chestii ascutite drept mijloace...
Evident ca am inceput sa ma gandesc ca lumea se poarta de parca ar veni sfarsitul lumii, si prin urmare – ce concluzie puteau oamenii sa traga in asemenea circumstante? – uita de orice simt al responsabilitatii.
Noroc cu Ancuta, care mi-a zis sa pun niste muzica. Queen, mai exact. M-a lasat pe mine sa aleg melodia. Noroc ca am dat peste under pressure. Pai, imi zic eu, daca in 1981 – cand eu nu eram decat o sclipire in ochii unor tinerei – omul asta avea aceeasi senzatie de oameni care nu mai au timp si loc in lumea asta, poate ceea ce simt eu in legatura cu acest 2012 nu e chiar asa de nou si autentic.
Just a fact: in 1981, nu eram nici 5 miliarde.
Oricum, raspunsul se gaseste tot la freddy: ori „the show must go on”, ori „who wants to live forever?”
In schimb, ar fi interesant sa stiu ce ar face prietenii mei daca ar stii sigur ca in 2012 lumea s-ar termina. Ati manca in fiecare zi cartofi prajiti? V-at face un credit si ati merge in Bahamas? Sau Hawaii?