Obiectivism subiectiv

Acum cateva saptamani ii spuneam unui prieten ca nu poti fi obiectiv in relatiile de prietenie. Zilele astea, observ, din pacate, ca e si mai greu sa fii obiectiv in politica romaneasca. Fie ca e ura de politica sau politica de ura, mai toti suntem implicati. Daca ii numaram pe cei care: fie urasc psd-ul, fie il urasc pe basescu, fie ii urasc pe toti lafel, fie ii vor uri pe cei care le vor mari impozitele, le vor taia din salarii… eu cred ca nu mai ramane multa lume. Unde mai pui ca, la cum se preconizeaza lucrurile, si daca nu mergi la referendum joci un anumit rol in ecuatia demiterii. Pana acum cateva zile, credeam in aducerea de argumente obiective pentru sustinerea unei cauze sau a alteia. Ce mi s-a intamplat? Vorbeam cu o persoana foarte draga mie care este anti-basescu. In caz ca nu v-ati prins pana acum, eu sunt pro-basescu. Mi-am dat seama din argumentele lui ca logica este … so two thousand and late… Chiar si pentru propria mea persoana, in care am incredere ca stapaneste destul de bine logica argumentelor. Practic, imi pun logica in slujba sentimentelor de ura. In cazul de fata, ura fata de PSD. Faptul ca psd-ul e rau este, de fapt, pentru mine ca o axioma. Degeaba ma ascund in spatele argumentelor de la libertatea presei in vremea lui nastase, privatizari (petrom, electirica, distrigaz), promisiuni jenante (20.000 Euro, pensie de la municipiu, etc.), pentru ca de fapt, guvernarea nastase a nascut in mine o ura profunda (si probabil iremediabila) pentru tot ce inseamna psd-ul… De-aia presupun ca ii pot ierta multe chestii lui Basescu, pentru ca, din pacate, el a insemnat singura sansa a Romaniei de a tine psd-ul deoparte. Trebuie totusi sa ma intreb cum face omul sa aleaga ce anume uraste. Primul raspuns care mi-a trecut prin cap a fost memoria. Plecand de la cazul de fata, si avand in minte ultima mea conversatie cu bunicul meu de 90 de ani, lipsa memoriei atrocitatilor psd parea pentru mine justificarea urii fata de basescu. Pentru ca, in cele din urma, zic eu, la alegeri treubie sa alegi raul cel mai mic, si nicidecum pe vreun fat-frumos. Bunicul meu imi zicea zilele astea ca lumea uita cum era mai de mult, d-aia se plange. Probabil asa se explica si nostalgicii comunismului. Si totusi, ar fi ciudat ca memoria de lunga durata sa fie singurul lucru care separa Romania la referendum. Mi-a mai trecut prin cap ceva. Practic, psd-ul reprezinta majoritatea romanilor. Chiar si in cele mai negre momente, psd-ul (fie ca se chema pdsr + usd fie psd + pc) nu a luat niciodata sub 30%. Sa insemne asta oare ca psd-ul e facut dupa chipul si asemanarea noastra? Oare plagiatul lui Ponta are vreo legatura cu furtul celor ca. 50% care ar fi vrut sa copieze la bac, si n-au putut din cauza camerelor lui Funeriu? Oare spaga lui nastase are legatura cu spaga pe care peste 50% dintre romani o dau sau o iau? Revenind la motivul urii mele, cred ca eu am ceva cu majoritatea. Am ceva impotriva mersului comod al societatii, la care evident, adera majoritatea oamenilor. E comod sa ceri bani de la stat pentru stat degeaba, e la indemana sa il injuri pe basescu daca te sufoca ratele, e comod sa copiezi la bac, e mai comod sa dai spaga, decat sa iti faci un dosar complet sau sa inveti 4 ani in facultate.