Campanie electorala

Ma tot uit la televiziuni de stiri in perioada asta, si acumulez frustrare dupa frustrare. Ma simt precum un fir de nisip care vrea sa fie auzit de toate celelalte fire de nisip cu drept de vot.
Si imi dau seama ca, oricat de bine documentat as fi in legatura cu fenomenul politic, si oricat de multa elocinta as poseda, tot nu as fi auzit decat de cateva alte fire de nisip, in timp ce afirmatiile nedovedite strigate in megafoanele televiziunilor cantaresc cat niste bolovani adevarati...
Si ma ingrozesc cand ma gandesc ca poate si eu – desi ma cred bine documentat si independent in manuirea stampilei – sunt doar un fir de nisip care face parte dintr-o clepsidra, si in virtutea gravitatiei nu fac altceva decat sa imi arunc votul in partea de jos a clepsidrei, daca trece suficient timp, si daca sunt suficient de “inaintat” intre celelalte fire de nisip. Ideea e sa ajung jos inainte ca, evreii, bancherii, bechtelu’, arbitrii de fotbal, casele de pariuri si alti asemenea papusari sa intoarca clepsidra la orizontala, si sa numere firele de nisip dintr-o parte si din cealalta.

Lasand metafora la o parte, chiar ma simt mic. Si nu ar fi o problema, daca nu as simti ca pot sa fac mult mai mult. Departe de mine sa nu merg la vot duminica, in ciuda tuturor firelor de nisip care cad pe unde apuca, si voteaza nume de care poate nici nu au auzit, sau pur si simplu voteaza oameni care vorbesc frumos. Imi permit o alta analogie intre un vers din parazitii („cartile educa spiritul, in prima faza”) si felul cum vad eu actiunea civica intr-o democratie in devenire: Votul e primul pas, dupa care drumul e lung...