Ieri, intr-o pauza publicitara pe una dintre televiziunile care dau stiri politice la ceas de seara, m-a captivat un anunt prin care, pe scurt, o voce serioasa punea semnul egalului intre a da un kilogram de faina pentru vot si o oarecare infractiune. Asta in conditiile in care promisiunea (facuta cu rea credinta, fapt care cred eu ca e valabil in toate cele 3 tabere acum – presupunand ca ppdd e o tabara) de micsorat impozite, marit salarii, sau dat bani direct mi se pare o chestie mai grava. Macar un kil de faina e un kil de faina. Pe langa vocea aia serioasa, m-au furat si imaginile facute in power point cu plase in stanga, egal in centru, si cuvintele “mita electorala” in dreapta. In timp ce ma uitam ca un bou la ele, ma intrebam cat de prost trebuie sa fii sa votezi neaparat cu cel care ti-a dat plasa. Ca practic, unul dintre scopurile incriminarii mitei electorale e si protejarea boului care voteaza cu ala care da plasa. Ce il opreste pe bou sa voteze cu altcineva decat cel care i-a dat plasa? Si, poate ca un raspuns, imediat dupa anuntul respectiv, a venit reclama la catena, cu tipa mega incantata ca a fost scoasa in oras la … FARMACIE!!! Si tipul care se pune in genunchi in mijlocul farmaciei. Eu am cumparat o singura data ceva de la catena (nevoit fiind, din lipsa de timp si alternativa la momentul respectiv), si, din cauza reclamelor oribile, sentimentul meu a fost de sila si scarba. Daca cineva isi imagineaza ca acele reclame ii ajuta sa le faca o imagine mai buna (si daca lucrul asta chiar se intampla), eu nu mai inteleg nimic. Sau poate ca ar trebui sa inteleg chestii de genul “15% voteaza PPDD”, “sa te duci la farmacie e o incantare”, “votezi psd chiar daca iti aduci aminte cenzura din anii 2000-2004”, “votezi pnl chiar daca il pun pe liste pe becali”, dar cred ca nu vreau sa inteleg.

Filosofam urban despre cupluri 2

“So, Dan, you’ve made me laugh my heart out. You’re funny. You’ve proven it. Enough with the jokes. Let’s get back to the serious stuff…” “Were we ever serious?” I asked, making a face. A funny face, of course. “Hmm… come to think about it, you were never serious for one second, after you lit that cigarette for me. But I assumed you were serious when you spoke of the Solitaire Act… and the possible expanding… of the field of the forbidden orchard with the right to …” I can’t resist when she’s tilting her head to one side like that, looking at me with the corner of her eye, trying to find politically correct words. Not to seem too much into me, but still keep me hooked. So I try to nail it. “Literally set someone’s … cigarette on fire?” “Exactly!”, she says with a big wide smile and glowing eyes. “And you thought I was serious with that?” “Well, it’s a serious issue. If you ask me, the right to get your cigarette lit should be mentioned in the Global Constitution. And I want to know your position. You’ve dodged it once, but here I am, asking you again.” “Well, you’ll be the first to know.” Once I realize what she’s asking me, I suddenly see how stupid I must look with my happy smile I’ve had all morning. I feel like I’m waking up from a dream. And also I realize I couldn’t stay up to watch her sleep. When I was a kid, I had these moments of happiness that would paint a smile on my face that would not go away. Not even when my father was yelling at me and was about to slap me for something I don’t remember, my smile would not go away. I wasn’t consciously happy, but the smile was there. That’s how I’m feeling now. I am not happy anymore, but the smile is still there. Man, I must look so stupid right now. “Well, that was what Uma Thurman called uncomfortable silence…” I try to seem unaffected: “I wouldn’t call it that” But by the looks of her face, the smile is going away as well. “Oh, my, god! I’m soooo, sorry!” She puts her hand over her mouth, stopping herself from bursting into laughter. “I didn’t mean to scare you. I wasn’t proposing or anything like that” “Hey, I never thought you did. It’s just that, I don’t know where I stand with all this. I am such a stranger to everything” “Go on”, she said with interest. “Well, first of all, I don’t know whether it’s good or bad that the government is making laws about our personal happiness.” “Maaaan, you are complicated. I was only asking whether you are pro marriage rights or not” “See, it’s not that simple. You’ve got me started on philosophy. I am a terrible philosopher. I get so lost when I do it, because there’s nothing solid for me. There’s no ground zero. There’s no immutable principle of life. There’s no good and bad.” “Ok, I think I understand where you are. I mean where you’re not” “You smile about this like you’re talking about a movie. To me, this is so serious, I avoid it every chance I get. And for some twisted reason, it’s easier to avoid it with people I’ve known for a long time. There’s something strange in me, that makes me have to be soooo serious when I talk to a... an almost complete stranger. And even though you give me a chance to make fun of this, and get back to a good mood, I sort of say to myself that I have to respect this unwritten, unspoken vow of truthful philosophy with strangers…” “Wow… I am stunned. I even forgot what … I mean…” “Hey, forget about it. Let’s shake it off. Bye-gones. Did you see that movie with Mathew Perry and Neve Campbell? Three to tango?” “Yes, I loved it. You want to rent it?” I start laughing… “No…, I was actually thinking about the most spoken line in movies. And how appropriate that would be.” She also starts laughing. “Let’s get out of here?” “A-ha” “Well, they’re not shooting at us… aliens have not landed,…” “So it must be that I want to … “ “Again?” “Yes. We’ll resume our philosophy date for a later date. Much later…” and I lean over the table to kiss her.

Obiectivism subiectiv

Acum cateva saptamani ii spuneam unui prieten ca nu poti fi obiectiv in relatiile de prietenie. Zilele astea, observ, din pacate, ca e si mai greu sa fii obiectiv in politica romaneasca. Fie ca e ura de politica sau politica de ura, mai toti suntem implicati. Daca ii numaram pe cei care: fie urasc psd-ul, fie il urasc pe basescu, fie ii urasc pe toti lafel, fie ii vor uri pe cei care le vor mari impozitele, le vor taia din salarii… eu cred ca nu mai ramane multa lume. Unde mai pui ca, la cum se preconizeaza lucrurile, si daca nu mergi la referendum joci un anumit rol in ecuatia demiterii. Pana acum cateva zile, credeam in aducerea de argumente obiective pentru sustinerea unei cauze sau a alteia. Ce mi s-a intamplat? Vorbeam cu o persoana foarte draga mie care este anti-basescu. In caz ca nu v-ati prins pana acum, eu sunt pro-basescu. Mi-am dat seama din argumentele lui ca logica este … so two thousand and late… Chiar si pentru propria mea persoana, in care am incredere ca stapaneste destul de bine logica argumentelor. Practic, imi pun logica in slujba sentimentelor de ura. In cazul de fata, ura fata de PSD. Faptul ca psd-ul e rau este, de fapt, pentru mine ca o axioma. Degeaba ma ascund in spatele argumentelor de la libertatea presei in vremea lui nastase, privatizari (petrom, electirica, distrigaz), promisiuni jenante (20.000 Euro, pensie de la municipiu, etc.), pentru ca de fapt, guvernarea nastase a nascut in mine o ura profunda (si probabil iremediabila) pentru tot ce inseamna psd-ul… De-aia presupun ca ii pot ierta multe chestii lui Basescu, pentru ca, din pacate, el a insemnat singura sansa a Romaniei de a tine psd-ul deoparte. Trebuie totusi sa ma intreb cum face omul sa aleaga ce anume uraste. Primul raspuns care mi-a trecut prin cap a fost memoria. Plecand de la cazul de fata, si avand in minte ultima mea conversatie cu bunicul meu de 90 de ani, lipsa memoriei atrocitatilor psd parea pentru mine justificarea urii fata de basescu. Pentru ca, in cele din urma, zic eu, la alegeri treubie sa alegi raul cel mai mic, si nicidecum pe vreun fat-frumos. Bunicul meu imi zicea zilele astea ca lumea uita cum era mai de mult, d-aia se plange. Probabil asa se explica si nostalgicii comunismului. Si totusi, ar fi ciudat ca memoria de lunga durata sa fie singurul lucru care separa Romania la referendum. Mi-a mai trecut prin cap ceva. Practic, psd-ul reprezinta majoritatea romanilor. Chiar si in cele mai negre momente, psd-ul (fie ca se chema pdsr + usd fie psd + pc) nu a luat niciodata sub 30%. Sa insemne asta oare ca psd-ul e facut dupa chipul si asemanarea noastra? Oare plagiatul lui Ponta are vreo legatura cu furtul celor ca. 50% care ar fi vrut sa copieze la bac, si n-au putut din cauza camerelor lui Funeriu? Oare spaga lui nastase are legatura cu spaga pe care peste 50% dintre romani o dau sau o iau? Revenind la motivul urii mele, cred ca eu am ceva cu majoritatea. Am ceva impotriva mersului comod al societatii, la care evident, adera majoritatea oamenilor. E comod sa ceri bani de la stat pentru stat degeaba, e la indemana sa il injuri pe basescu daca te sufoca ratele, e comod sa copiezi la bac, e mai comod sa dai spaga, decat sa iti faci un dosar complet sau sa inveti 4 ani in facultate.

Legi la comanda, sau dreptate?

Legi la comanda, sau dreptate? Cred ca cel putin 90% din romanii care nu sunt membri sau simpatizanti PSD isi doresc ca Nastase sa faca inchisoare. Poate gresesc, dar tin minte perceptia publica din 2004, cand Nastase era personificarea coruptiei. Chiar daca justitia ar trebui sa fie oarba la dorinta majoriatii, nu pot sa uit momentul 2004. Eram la o oarecare coada la politie in 2004, cand se anunta infrangerea lui Nastase in alegeri. Pana si functionarii din acea institutie a puterii au rasuflat usurati. Se ridica o piatra mare de pe sufletul lor. Lasand la o parte votul din 2004, ma intorc la procesul lui Nastase, “trofeul calitatii”. Cum face orice inculpat care se respecta, Nastase a lungit procesul cat a putut de mult, pentru a beneficia de ceea ce se cheama in dreptul penal roman “prescriptia speciala”. Pana in 22 aprilie 2012, termenul de prescriptie speciala era de fapt prescriptia de baza plus inca jumatate. Adica, in cazul infractiunii lui Nastase, prescriptia speciala era 5 ani + 2,5 ani = 7,5 ani. Asta insemna ca din decembrie 2004, infractiunea lui ar fi beneficiat de prescriptie speciala in iunie 2012. Dar, in 22 aprilie 2012 a intrat in vigoare modificarea articolului din Codul penal privind prescriptia speciala, conform Legii nr. 63/2012. Concret, mai nou, prescriptia speciala este prescriptia de baza + inca un termen intreg. In cazul lui Nastase, prescriptia speciala ar sari la 10 ani. Desi sunt avocat, nu sunt specialist in drept penal. Probabil ca se va putea invoca principiul aplicarii legii penale mai favorabile, si Nastase va beneficia in continuare de termenul de prescriptie vechi. Ma gandesc cu groaza la momentul in care Nastase ne va prezenta ouale la numarat de indata ce inalta curte va lua act de intervenirea prescriptiei speciale. Ca sa fiu bine inteles, nu sunt judecator, si nu am zis eu care trebuie sa fie decizia in cazul lui. Zic doar ca, si daca aceasta modificare a prescriptiei speciale e facuta cu dedicatie speciala (lucru abominabil intr-un stat de drept), tot m-as bucura sa ii vina de hac lui bombonel. Nu neaparat pentru ca nu il pot suporta, ci pentru ca altfel, mesajul pentru toti romanii va fi acesta: furati mult, ca daca furati destul aveti bani sa ocoliti pedeapsa!

generatia rasfatatilor

Nu sunt primul care spune ca suntem niste rasfatati. Noi toti. Bogati sau saraci. In democratii sau in regimuri totalitare. Adica, sa fim seriosi, cine nu-I invidiaza pe astia din Cuba?!? Dupa o anumita cantitate de mojito, nisip alb si apa turcuaz, poate sa faca orice dictator orice vrea el. Daca as fi un pic mai beat, as zice ca si bolnavii de cancer sunt rasfatati cu tehnologii in care se investesc miliarde de dolari. Si de ce ma gandesc mai mult, imi dau seama ca intr-adevar, toti suntem rasfatati. Inclusiv homeless-ii aia oropsiti din L.A. Nu din New York, pentru ca acolo se face chiar frig iarna. Constantenii stiu de ce.
Si, pe langa asta, ne si plangem din ce in ce mai mult. Ni se pare ca lumea a ajuns intr-un stadiu oribil, insuportabil…
Acum cateva luni am trecut prin niste momente ingrozitoare, si credeam ca voi invata, in sfarsit, sa fiu perfect multumit cu chestiuni simple ca sanatatea, familia si o zi cu soare. Dar, vorba cantecului a castigat si de data asta: too much is never enough… Ca o musca in zborul ei spre soare, oprita din nou si din nou de un geam invizibil pentru ea, cautam intotdeauna ceva mai bun decat ceea ce avem deja.
Si in cel mai scurt timp posibil de la cele mai noi cuceriri ale stiintei, ni se pare ca meritam totul. De la un “simplu” smartphone, internet in avion, salariu mai mare, politicieni necorupti, lideri inspirati, sclavi devotati, totul ni se cuvine. Pentru simplul fapt ca ne imaginam aceste lucruri. Noi si John Lennon.
Desi cred ca fara aceasta nemultumire continua am fi ramas in evul mediu (sau poate nici acolo n-am fi ajuns…), parca ar fi bines a mai zicem si stop-joc din cand in cand. De exemplu, in seara asta.
Stop joc!

NU spuneti NU ACTA, inainte sa-l cititi

NU spuneti NU la ACTA, inainte sa-l cititi. Iata ce concluzii am eu, dupa ce am citit acest document controversat:
- el nu produce niciun efect imediat. tarile semnatare trebuie sa adopte legislatia in materie conform principiilor agreate in ACTA;
- in el se repeta in mod obsesiv faptul ca niciuna din prevederile legislative ce urmeaza a fi adoptate nu vor incalca prevederile privind protectia dreptului la libera exprimare, sau viata privata;
- art. 6.3. zice ca legislatia ce va fi adoptata va tine seama de o proportionalitate intre pagubele cauzate prin nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuala si sanctiuni;
- (art. 8.1.) legislatia va trebui sa prevada ca autoritatile judiciare civile, cu ocazia unui proces civil, vor putea emite un ordin prin care sa se blocheze anumite produse de la intrarea in “canalele comertului”;
- (art. 12.2.) singura chestie cu adevarat incisiva (dar deloc iesita din comun) este faptul ca vor putea fi luate masuri de prevenire a incalcarii drepturilor de proprietate intelectuala (atentie, tot de o autoritate judecatoreasca, si sub conditia prezentarii de dovezi rezonabile) in mod provizoriu, fara citare;
- (art. 9.3.) se vor prestabili daunele civile ce pot fi cerute de partile vatamate (dupa un anumit algoritm);
- (art. 10.1., 12.3, 16.1. a) vor putea fi confiscate, si apoi distruse bunurile contrafacute; transporturile comerciale vor putea fi suspendate (prevederi de acest gen asta exista deja in Legea nr. 344/2005);
- (art. 12.5.) daca vor fi confiscate astfel de bunuri si ulterior se dovedeste ca nu erau contrafacute, persoana care le detinea initial (presupusul “contrabandist”) va putea cere despagubiri;
- (art. 11) vor putea fi solicitate anumite informatii, in urma unei decizii judecatoresti;
- (art 14.2.) statele semnatare pot exclude de la investigarea autoritatilor vamale bunurile din bagajele personale sau care nu sunt destinate comertului;
- (art. 23) infractiuni privind marfuri contrafacute vor fi absolut necesar a fi introduse in legislatie doar atunci cand incalcarile se fac cu scop comercial;
- conform legislatiei romanesti (Legea 11/1991 – art. 5, Legea nr. 8/1996 – art, 139 indice 6 si 8) contrafacerea marfurilor, punerea la dispozitie (inclusiv pe internet) a operelor ce sunt subiectul drepturilor de autor erau de muuuult infractiuni, pedepsibile cu inchisoare pana la 5 ani, in variantele simple. In variante agravate se poate ajunge la 15 ani.
- (art. 27) toate mijloacele tehnice pe care autoritatile competente le vor avea la indemana vor fi arondate prevederilor de mai sus.

Eu nu pot sa inteleg de ce s-a nascut aceasta campanie virulenta. Am constatat ca ea a capatat amploare in urma postarii de catre moldovenii (sa nu zic rachetzii) cu robotzii... Motorul pentru promovarea ACTA au fost asociatii ale producatorilor de filme si ... atentie!!! produse farmaceutice!!! Si ma gandesc ca, printre cei cu interes direct in aceasta campanie anti-ACTA, se afla si spam-erii aia cu vicodin, viagra, cialis si alte magarii...

De fapt, ideea ar fi sa nu mai fim ignoranti in nimic din ceea ce facem. A fi activ in viata sociala nu inseamna sa dai like pe facebook fara sa te informezi corect inainte.

Tara lui NU

Departe de a incerca sa fac misto de sloganul politic din 2004, daca e sa crezi ca Romania e exprimata prin manifestantii din zilele astea, si cum se regasesc ei la stiri, constat urmatoarele trasaturi:
- Jos Boc si Basescu e un fel de “doamne-ajuta”; e raspuns valabil si la intrebarea: “Cine vreti sa vina in locul lor?”.
- In preziua micii uniri, desi erau doar 500 de participanti la demonstratia din Bucuresti, ei au reusit sa se bata intre ei din cauza unui banner cu care o parte din demonstranti nu erau de acord; bannerul spunea: “Iliescu = Constantinescu = Basescu”. Se pare ca dreptul la libera exprimare il au doar cei care striga “doamne-ajuta”.
- Orice politician se duce in mijlocul multimii este huiduit (a se vedea Orban, Oprisan);
- De la regula de mai sus exista o exceptie: daca dai de mancare, bautura si petrecere, scapi de huiduieli (a se vedea antonescu si ponta la Iasi)
- Zilele trecute, la coada la magazinul de etnobotanice erau niste copii care strigau “jos basescu”, vrand sa dea jos chiar regimul care a adus initial drogurile serilor lor de craciun;
- Pensionarii din imaginile de pe televiziuni s-au mobilizat prin intermediul retelelor de socializare;
In rest nu mai stiu ce sa zic decat jos josul, sus anarhia, si ca imi doresc sa dispara statul cu totul, sa fim condusi de banci, firme de medicamente si alte corporatii…