Deprimat sau ratacit?

Tocmai a trecut vara… chiar acu cateva minute. Ma rog, cel putin in Brasov a trecut. Nu stiu cum e la tine in constanta, dar poate o sa aflu pe miercuri, cand vin acolo. Si imi dau seama ca nu prea am mai scris multe. Am trecut peste vinovatie si m-am bucurat de vara…

Dar scaderea temperaturii nu vine niciodata singura. Vine cu cresterea gandurilor negre, a semintelor deprimarii... drept dovada e si comentariul anonim din 26 septembrie de pe blogul tau... cand lumea nu mai are soare, termometre si asfalt umflate de caldura, vrea sa citeasca ganduri „profunde”...

Ma pierd in cuvinte pompoase... cand ce ar trebui sa fac este sa ma gandesc mai mult la mine. La alegerile mele. Am vazut „Lions for lambs”. Si ma intreb eu ce vreau sa fiu? Bine, la urechile mele ar trebui sa aleg intre iepure, magar sau elefant... dar totusi, vreau un venit stabil pentru care sa nu fac nimic, sa ma gandesc ca larry david la asemanarea intre homar si iisus, sau vreau sa lupt pentru vreun ideal stupid insuflat de vreun filosof sau de vreun film idiot vazut in adolescenta?!?

In prima varianta as putea sa ma duc de craciun in Caraibe si sa beau un cocktail cu fructe, sa ma joc pe calculator martea si sa beau whiskey joia... si sambata sa ma apuc sa fac ceva construciv „just for the fun of it”...

In a doua varianta stiu ca ma voi alege cu lauri, dar si cu un ulcer... cu alte cuvinte, alt fel de fericire...

Poate fac doar greseala pe care o face profa de engleza cand ne spune ca ce cacat de motiv am avea noi sa ne punem intrebari, sa fim deprimati!?! Poate mi se pare ca in spatele usii numarul unu se afla doar relaxare si fericire, cand de fapt intrebarile cauzatoare de ulcer nu se vor opri niciodata... si ceea ce ei i se pare ei usa numarul unu, „the american dream” pe care noi se pare ca il traim, nu este decat aceiasi marie, cu alta palarie.

Poate mie chestia asta cu caraibele de craciun imi pare atat de faina incat imi uit propria-mi natura de ... cercetas in ale gandurilor razvratite... asa si profa de engleza. Numai ca ea poate nu uita, ci n-a stiut niciodata ca in mine e sadit ... „principiul amar”...