Ma simt copil din nou. Imi pun in playlist, ca niciodata in ultimii cativa ani, numai metallica. Simt fluturasi in stomac – ca niciodata in ultimul timp – si vad molii dand tarcoale felinarului chior de pe terasa... Poate are legatura cu faptul ca imi plac filmele cu Morgan Freeman, sau poate e asteptarea concertului de maine. Daca stau sa ma gandesc rational, poate e inghetata cu piersici... Sau poate ca vine marte si ne viziteaza peste o luna, si eu simt ca se deschid noi lumi. Nu ca as pleca urechea prea mult la astrologi, dar poate ma influenteaza si faptul ca se apropie ziua mea... sunt la mine acasa in verile cu nopti in care... nu ca nu pot sa dorm, dar ... ma intreb de ce sa dorm?
De ce sa dorm cand pot sa fac dragoste/sex animalic, sa citesc a scanner darkly, sau sa creez eu insumi?
Ei bine, sunt bun. Atat de bun, incat am pus asa niste intrebari cheie mai sus, incat ... scuzati-ma, e whiskey in borcan. Nu ma pot concentra asa bine cand ... cunoscatorii stiu ca e vorba de performanta incredibila a lu hetfield si compania cand au cantat efectele binefacatoare ale lui... whiskey in the jar...
Ma rog... vorbeam de intrebari cheie. Cuvantul cheie fiind aici verbul a crea. Si motivatia oamenilor pt creatie... in ultimele zile m-am tot uitat la filme. Unele faine, unele ieftine, unele captivante, unele si faine, si ieftine, si captivante. Cand v-a venit sa plangeti ultima data la un film? Cand v-a emotionat ultima data o carte? Si daca v-a emotionat intr-o seara un film, ati mai facut ceva cu acel film? L-ati mai vazut poate de cateva ori? Cate filme pot fi ca fight club, sa se uite fred durst si victor la ele de 28 de ori?!?!?
Chiar cand credeati ca nu mai pot zamisli si alte intrebari – a se observa aici formularea pretentios-arhaica, care nu vine din snobism intelectual, ci mai degraba dintr-o auto-ironie – ma intreb de ce ma chinui sa dau o forma elaborata sentimentelor mele, cand poate cel mai simplu ar fi sa le scriu direct pe hartia asta formata din multi pixeli?... de ce nu spun direct ca ma intreb daca merita sa fac filmul pe care planuiam sa il fac in vacanta care tocmai mi s-a terminat?... ei bine, cine a vazut hotul de orhidee cu nicholas cage cred ca intelege ce simt. as scrie, dar nu inteleg de ce sa o iau pe ocolite? de ce sa nu spun direct ce simt. punct.
Bine, lenea si timpul prea scurt ar fi primele motive pt care am cautat pretexte... sa nu ma apuc serios de film. fara texte, pretexte, te vad prea des, oricum acum m-asculti fara interes... pretextele mele erau legate de sentimentul pe care l-am incercat vazand filmele de care am inceput sa povestesc mai sus... si as continua sa povestesc, dar imi dau seama ca nu mai tin minte nimic despre primele filme... nu erau asa grozave, dar... cine stie daca maine voi mai simti ce am simtit in seara asta de la 10 items or less... ei bine, imi dau seama ca tot ce am simtit pana acu juma’ de ora cand s-a terminat filmu’, nu mai conteaza? Stii de ce? Pentru ca sentimentele fug... poate mai repede ca gandurile, se transforma, se aduna toate intr-un bulgare care creste necontenit, alunecand spre raiul sentimentelor, si starneste avalanse adevarate, amplificate de basii muzicii date mult prea tare in casti...
Si atunci care ramane rolul creatiei? E doar primul strigat pe un munte plictisitor, unde toata lumea se uita la stiri si vorbeste in soapta?... restul e in noi?
Imi dau seama ca devin un pic biblic cu primul strigat al creatiei, si renunt la metafora.
Ba nu. Revin. Imi dau seama ca in muntele asta cu 6 miliarde de ... posibile suflete cu sentimente, se scriu sute de mii de carti pe an, se fac mii de filme in aceiasi perioada, si se scriu milioane de bloguri... iti dai seama ce galagie e de la atatea strigate? Si chiar daca unu dintre strigate e auzite, se mai tine cont de ce spune el? Poate strigatul ala vroia sa transmita un mesaj, si tu intelegi (exact ca in citatul ala a lu Cezar care era preferatul lui Tibi) exact ce vrei tu... exact ce ai intelege daca ai auzi oricare dintre milioanele de strigate...
In ciuda tuturor intrebarilor, daca nu as munci maine, acum m-as apuca sa termin scenariul la filmul MEU, despre care am inceput sa vorbesc. M-as gandi cum gasesc un finantator. Un director de marketing. Sau poate doar mi-e usor sa spun asta acum, ca stiu ca am pretextul muncii, si al noptii albe se se anunta in cotroceni... apropos, poate nu canta si whiskey in the jar... sau poate canta memory remains, si imi aduc aminte de ce am crezut prima data ca arta e singurul lucru care ramane...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu