Despre ziua de azi

Despre ziua de azi poate ca n-ar fi multe de zis… si totusi...

Azi suntem in 18 iulie. Este vineri, asa a cazut anul asta. La anul o sa fie sambata. Ma rog, eu nu asta vroiam sa zic…

Azi o zi de vara ca multe altele, torida, cu soarele asta arzator de-i bate pe unii dintre noi fix in cap si-si pierd mintile, fara a le mai gasi vreodata, cu un cer senin, fara pata, pe care pasarici bezmetice (cantatoare sau nu) il strabat cu voiosie. Greierii canta si ei manati parca de o bizara buna dispozitie, izvorata de undeva din adancurile Gaiei, iar alte insecte danseaza frenetic pe muzica lor, printre firicele de verzi de iarba. Astazi este o zi tocmai buna de plaja, sa te scalzi si sa stai la soare, sa te bronzezi, sa razi cu prietenii, sa uiti de griji si de necazuri… sa uiti de tot! Este o zi perfecta pentru a te indragosti: de fete, de baieti, de natura, de Irinel Columbeanu… de cine vrea fiecare sa se indragosteasca. E o zi tocmai buna pentru a face dragoste, cu picaturi de transpiratie prelingandu-se pe corpuri infierbantate, cu sarutari fierbinti… cu ce vrea fiecare! Astazi este intradevar o zi minunata! Dar nu… eu nu asta vroiam sa zic… altceva vroiam sa zic.

Astazi este 18 iulie. E vara. Acum 2396 de ani, galii ii bateau pe romani la Allia. Romanii n-au fost ca-n filme. De fapt, romanii au invatat sa se bata, mancand bataie. Erau ciudatei ei asa… ma gandesc ca noi tot mancam bataie de cateva secole si parca nu mai invatam odata sa ne batem. Dar ma rog… romanii nu-s romani… oricat de ciudat ar suna. Adica noi nu suntem ei – pentru cei ce n-au inteles datorita lipsei diacriticelor. Nontheless cum ar zice englezul si noi suntem ciudati. Si bravo noua! A da, si ca tot suntem la romani (la ei, nu la noi), in anul 64 e.n, Nero a dat foc Romei. Asa a vrut el. Era imparat, putea sa faca ce vroia muschii lui. Dar destul cu romanii! In plus, a dat vina pe evrei. Asta vroiam sa zic?

Acum 297 de ani, in Moldova, Cantemir Dimitrie l-a chemat pe prietenul sau mai puternic si mai rus, Intai Petru, sa-l ajute sa se bata cu turcii. Dupa ce-a fondat un oras in graba, punandu-i numele sau si facandu-l capitala Rusiei, Petru a dat fuga la Prut sa-si ajute tovarasul. Trebuie precizat aici ca, in ciuda faptului ca turcii ne tot batusera, noi nu invatasem inca nimic din aceste experiente. Asa ca ne-au mai batut odata, la Stanilesti, poate-poate om invata si noi ceva. Nimic! Anyhow, vorba englezului, Dimitrie va fugi in Mama Rusie (adica mama rusilor, nu a lui) unde va si muri ceva mai tarziu.
Pe 18 iulie 1889, Marioara Curie descopera poloniu – un nou element chimic. Eu credeam ca radium, dar m-am inselat. E poloniu.
Ceva mai spre tipurile noastre, un neamt muscacios cu erectii in momente inoportune, tot pe 18 iunie, va publica o carte. Ii zicea Mein Kampf. De fapt, inca ii mai zice, da’ sa n-o cititi ca e aberanta.
A, da! Si Nadia a luat notele alea multe de 10 tot astazi… nu azi-azi, pe 18 iulie. Pe 18 atunci.
Dar bine-bine, eu nu vroiam sa zic toate astea. Eu, de fapt… vroiam sa zic altceva! Trebuie sa continuati sa cititi… o sa zic acuma.



As fi putut sa zic asa, dar ar fi inteles cineva ceva?



Este 18 iulie. E o zi minunata de vara, tocmai buna sa faci dragoste, dar in care un neamt ciudat, cu erectii inoportune a scris o carte, o femeie a descoperit ceva, galii i-au batut pe romani, turcii pe noi si pe Petru, sarbii au omorat albanezi, iar pasarelele, in ciuda tuturor acestor lucruri importante, continua sa zburde pe cerul senin ca bezmeticele. Si greierii canta! E o zi minunata, buna de plaja, buna de plimbari romantice, mai pe seara, de jucat fotbal, de vazut prieteni si spus bancuri… azi e o zi misto! Da… dar eu nu asta vroiam sa zic! Eu vroiam sa zic ca…



Sa n-o mai lungim…



Astazi, vineri, 18 iulie 2008, a fost cea mai importanta zi din viata mea de pana acum. A fost totodata, in mod bizar, cea mai fericita si cea mai trista zi din viata mea. O sa incerc sa fiu scurt. Stiu ca traim in era roboteilor teleghidati si nu vreau sa va retin din importantele voastre treburi pe care la faceti in loc sa mergeti la plaja, sa faceti dragoste, sa contemplati natura, sa ascultati pasarelele sau greierasii.
Azi eu n-am dormit. Am scris. Despre moarte, sange, amnezie… irelevant. Niste porcarii! De dimineata, pe la 6, mi-am facut o cafea. N-am baut-o. Eram concentrat. Contrentat si injurand am si plecat catre facultate. Mai putin concentrat si mai mult injurand, am si ajuns. Imi pierdusem portofelu’!
Mare necaz, mare… Buletin, carnet de student, bani, card, cartela de telefon, abonament la sala si cine stie ce mai aveam eu pe acolo… Nu ma prea interesa, sincer. In sfarsit, aveam un singur lucru de pret in portofelul meu. Un numar de telefon….hmm… al cui? Dar nu este relevant.
Sun la taxi, gandindu-ma ca poate mi-a cazut in masina cu care-am venit spre facultate… nimic. Suparat, continuand sirul de injuraturi inceput mai devreme, ma apuc de inventariat carti, de lipit etichete, de treburile mele. Cand, de-odata, aud un zdranganit de chitara de pe coloana sonora de la “August Rush” – soneria telefonului meu. Ghici ciuperca… sau para, sau de ce nu Cireasa P. (hahahaha) cine era? Era el, taximetristul roman, mereu corect, vigilent, mereu pe faza, mereu… imi gasise portofelu’.
Bineinteles, ca un baiat inteligent ce ma consider, ma gandisem ca eu pusesem acolo propriul numar de telefon, tocmai pentru stfel de situatii. Dar nu… sa vezi si sa nu crezi. Nu-s pe cat de inteligent ma consider… uneori!
Vine taximetristu’ la facultate. Baiat de nota 9 (eu nu dau niciodata 10), imi da portofelu’, ii dau banii (ca e taximetrist, nu Maica Tereza) si-mi zice ca daca nu era acolo numarul fetei, n-ar fi dat de mine. El a sunat-o pe fata… si ea i-a dat numarul meu si m-a salvat. Printesa a salvat zmeul. Oricum, stiti… nu asta vroiam eu sa zic. Ca nu spunem basme acum!



Asta vroiam eu sa zic!



Eu vroiam sa zic ca astazi am invatat ca pot avea orice, cu o singura exceptie. Absolut orice, dar cu o exceptie care ma obsedeaza zi si noapte. O exceptie de care imi aduc aminte din cand in cand, din cauza careia nu pot uneori sa dorm… si are legatura cu numarul ala de telefon pe care n-am reusit sa-l arunc dupa atata timp. Este atat de trist sa poti avea orice dar sa stii ca exista totusi in lume un lucru pe care n-o sa-l obtii niciodata orice-ai face… Si am stiut asta din prima zi cand am vazut-o… exceptia… Doar m-am incapatanat… Iar astazi, 18 iulie 2008, viata mi-a adus aminte, mie, vesnicului sceptic, omului mai necredincios decat Toma, ca exista cate o exceptie pentru fiecare dintre noi. Totodata astazi, 18 iulie 2008, este o zi minunata pentru a face dragoste, in care un neamt cu mustata si erectii inoportune a scris o carte. Dar sa n-o cititi. E aberanta…



P.S. Scuze pentru greseli, dar corectez cu alta ocazie.