O copie a unei copii…

Ma gandeam la cum asteptam noi vara... si cand zic noi, nu il includ si pe Mihai!!! tradatorul!!! si ma intrebam, oare verile seamana intre ele? daca da, de ce vrem sa se repete?
S-o iau altfel - De ce ne uitam la acelasi film de doua ori? Ok, nu luam in seama filmele tare complicate sau alea vazute fara traducere. Ok, nici fight club. Acum ma uit la tentatia seductiei. Nu orice tentatie a seductiei, ci chiar Tentatia seductiei 2. oribil film. Mai mult de jumate din replicile astea stupide ma duc cu gandul la not another teen movie. A fost insa o singura replica – a lui Sebastian, cand zice ca se simte ca intr-un episod pilot dintr-un eventual serial siropos care nu a fost preluat de nimeni – care a mai salvat un pic din rusinea filmului...

Si totusi, m-am simtit bine uitandu-ma la el. N-am invatat nimic, nu sunt mai inteligent, nu mi-a crescut averea... poate doar barba.

La fel, azi, dupa fotbal, am inceput sa spunem tot felul de bancuri. Toate auzite mai de mult, si spuse deja de 1000 de ori. De ce le mai spunem, daca si-asa le-am trimis pe mail la toata lumea? Mint, nu le-am trimis la toata lumea. De fapt, eu trimit „spam-uri” din-astea doar cand sunt cu adevarat faine. Altfel sunt egoist si le tin pentru mine. Dar ziceam ca le-am trimis la toata lumea pentru ca stiu ca multi fac asta, si de dragul ratingului apelez la sentimente/amintiri/actiuni comune majoritatii. Aaa, am uitat de fapt ca eu nu scriu pentru majoritate. Dar trebuia sa fac si eu – sau sa zic ca fac si eu – ceva atat de comun si banal incat reuseste sa se intoarca la tine in aceiasi zi. Mailul cu bancurile, adica.

Cum ar fi ca atunci cand cineva, la o discutie, are de comunicat o idee hazlie/interesanta si zice Fw: Fw: Fw: Fw: Fw: Fw: Fw: „idee hazlie/interesanta”. Si cel mai misto moment e cand tipul care a venit cu ideea o aude de la altcineva - RE: Fw: Fw: Fw: Fw: Fw: Fw: Fw: „idee hazlie/interesanta”. Si atunci se simte excelent. Ca in Solaris, unde bine zicea tipul ala ca nu dorim sa cunoastem alte civilizatii, vrem doar sa gasim oglinzi ale civilizatiei noastre. Avem acel sentiment de foame sufleteasca inainte sa cunoastem ceva nou, si in loc sa il studiem cu adevarat, incercam sa il bagam in sertarele inguste ale mintii noastre pline de categorii, subcategorii si prejudecati.

Suntem asa de legati de eficientizarea actiunilor, incat facem reguli pentru bancuri, ca regulile pentru mesajele din outlook. Bancurile porcoase nu le „trimitem” la parinti. Bancurile despre exploatarea sclavilor pe salarii minime le trimitem la sefi. Bancurile despre eternul feminin le trimitem jumatatii, poate intelge si ea ceva... Ce-ti e si cu tehnologia informatiei asteia... anca zice ca totusi, tehnologia e faina, atunci cand incerci sa te uiti la un film pe dvd, si te intrerupe ceva/cineva. Nu mai ai timp sa te uiti, trebuie sa duci dvd-ul inapoi de unde l-ai inchiriat. Il duci, si dup-aia te razgandesti. Il mai iei o data, si il bagi din nou in aparat. Dai play, si vezi cu stupoare ca pleaca exact de la minutul 51, acolo unde l-ai lasat dinainte.

Cu toate astea nu incerc sa imi dau seama daca sa ma mai uit o data la fight club, caci l-am inchiriat si pe el. Nici sa elimin „copiile” din viata mea, si sa fiu original. Nu as putea, pentru ca sunt convins ca ce gandesc eu a mai fost gandit de altcineva, cu cel putin 100 de ani inainte. Daca nu in aceiasi forma (electronica adica, si cu referiri la outlook express si filme din mileniul III), pe-aproape macar. Si eminescu avea dreptatea lui. Si profa de retorica, probabil, cand imi spunea ca gandurile mele (pe care eu le credeam iesite din insasi supa primordiala) erau de fapt foarte asemanatoare cu ale lui nietzsche. Ce incerc sa fac e sa nu seman cu un fotocopiator, cu butonul de copy blocat sub presiunea unei telecomenzi de teve, care copiaza aceiasi pagina, aceiasi pagina, aceiasi pagina...