Poate intr-adevar nu criza ar trebui sa fie scuza a tot ce se intampla in jur. Poate ca toate corporatiile astea mari dau vina pe criza cand se justifica fata de inspectoratele de munca pentru concedieri. Concedieri care oricum erau planificate, si al caror scop este doar sa le creasca lor puterea. Pentru ca in conditii de somaj mare, forta de munca e mai ieftina. Poate clasa de mijloc ajunsese la un asa nivel de dezvoltare (mai degraba acumulare de bogatii) incat deja era in pericol sistemul sclaviei ascunse pe care o traim astazi.
Vreau sa va vorbesc aici de oamenii periculosi pentru societatea sclaviei de azi. Ei sunt cei care au pus deoparte suficienti bani incat sa zica, GATA! Nu mai tre sa muncesc nicio zi in viata mea!!! Si ma uit in jur, si e plin de astfel de oameni...sau ma rog, de oameni care isi doresc sa zica asta... unii vor sa joace poker toata viata, unii vor sa vada lumea, unii vor sa stea linistiti... nu sunt crestin, dar trebuie sa exclam un mare „JESUS”! Nu de altceva, dar trebuie sa va spun cat de mult ma sperie chestia asta. Cat de mult ma gandesc unde o sa ajungem, ce revolutie o sa mai coacem acum, cand toti ne dorim altceva decat ce avem? Si apoi ma linistesc, si imi dau seama ca oricat de mult urasc munca, tot o fac... si intervine demonul obisnuintei, si lenea de revolutie, care e mai mare decat lenea de munca...
Nu lasati incoerenta scrisului meu sa va pacaleasca. Chiar aveam niste ganduri coerente. Si plecau de la ideea ca nu imi place lumea in care traim. Nu imi place ca suntem fortati sa platim din ce in ce mai mult pentru petrol, mancare, gaz si electricitate. Din nou un mare JESUS!!! Nu suntem chiar atat de prosti sa nu vedem ca pretul petrolului ar trebui sa scada un pic mai mult, conform noilor cotatii de la burse. Hello people, is anybody out there?!?!
Sau nu imi place ca democratia este furata pe fata zilele astea. Fie de Bush in 2004, fie de coalitii surprinzatoare in Romania de acum, fie de seful de clasa impus de profesor...
Nici despre razboaie nu pot sa zic ca am o parere grozava... si nu-mi spune ca sunt necesare... chiar daca au fost vreodata, asta impotriva terorii nu e. Punct. Violenta aduce dupa sine mai multa violenta. Punct. Ar trebui sa punem punct violentei. Punct.
Mai aveti un pic de rabdare, toate subiectele astea mari se vor lega imediat si vor da nastere unei...ceva.
Acum cativa ani, eram oripilat de felul in care se privatiza petrom, precum si alte minunatii ale guvernarii psd. Si tanar si revolutionar cum eram, ma tot gandeam la solutii. Stiam cu totii ca nimeni nu va sta in inchisoare pt asta. Si felul in care a platit nastase – lipsa aparitii publice un an jumate – desi e un inceput, nu e nici pe departe suficient pentru a forta oamenii sa nu mai fure. Si ma gandeam sa devin un sniper razbunator... cum se privatizeaza cate un petrom, cum PAC! – cade un cap. Poate nu capul respectiv era tata lor, dar daca semnatura lui e pe acte, PAC! Sa vezi atunci responsabilitatea guvernarii...
Asa gandeam atunci. Ideea aia e undeva ingropata in cufarul prafuit al ideilor mele marete si nepuse in practica niciodata. De ce mi-am adus aminte de ideea asta? Pentru ca, pe scurt, nu imi place lumea in care traiesc, si vreau sa o fac mai buna. Si nu vreau sa ma folosesc de scopul asta ca sa imi ating mijloacele – adica puterea. Singura intrebare e CUM? A! Si nu o sa ma multumesc cu „a-mi face particica mea”, a imparti iubire in coltul meu de planeta, sperand ca vor fi mai multi care raspandesc filosofia iubirii decat cea a armelor.
Ma tot gandesc zilele astea la o schimbare radicala a societatii. Daca tot timpul ajunem in aceeiasi criza de supraproductie, inseamna ca poate ceva nu e bine. Inseamna ca suntem ca o musca ce vrea sa ajunga la lumina/soare/aer, si se tot loveste de geam. O doare cand se loveste, dar merge cu elan din nou, si din nou, si din nou... oare nu tine minte ca acum jumate de secunda s-a lovit de geam? Poate nu a durut-o asa de tare...
Ma mai gandesc si la faptul ca o schimbare radicala – dupa cum s-a vazut in istorie – nu inseamna nimic. De fapt, lucrurile se schimba incet, si societatea evolueaza putin cate putin. Si motorul este in gandurile noastre, ganduri care controleaza vorbele, vorbele care cauzeaza actiunile, actiunile care au consecinte. Iar consecintele ne dau din nou ganduri. Ce-ar fi sa lucram cu totii la ciclul asta? Poate ne folosim si de o mica descoperire numita subconstientul colectiv, si sa lucram mai asiduu la evolutia rasei noastre. Imi plac caricaturile legate de evolutia maimutei catre om, om care odata ridicat in picioare se cocoseaza peste calculator, sau se transforma in porc. Parerea mea e ca ne putem transforma in orice. Ideea e sa stim ce vrem de fapt.
Daca vi se pare in continuare ca nu sunt coerent, este pentru ca e adevarat. Nu aveam ganduri coerente, ci doar dorinta de a pune mai multe intrebari, care „puse in cor” vor putea struni evolutia noastra catre.... fuck knows what!!
Daca am fost suficient de clar, ati inteles pana acum ca eu as da destul de mult credit liberului arbitru. Si totusi am intitulat prezenta pastila filosofica „facing the loaded gun”. Motivul ar putea sa fie faptul ca mi-a placut Jack Nicholson in The departed... intr-adevar, when ur facing the loaded gun, what difference does it make? Intr-adevar exista situatii in care daca ajungem nu avem de ales. Si vom face orice sa ne salvam pielea. Dar daca stim asta despre noi, daca ne cunoastem suficient, vom putea sa... limitam situatiile limita. Si sa ne pastram cat mai mult din libertatea cugetului, claritatea viziunii si alegerea inteleapta.
Asa ca fara sa ma gandesc ca voi deveni vreodata pedofil, sau negru, va cant „heal the world, make it a better place”...
7 comentarii:
frate- miu.: nu raman cu absolut nimic in cap dupa ce citesc...sincer
frate- miu.: dar imi place sa citesc
victor_ilie2002:
frate- miu.: e asa
frate- miu.: un scris....
victor_ilie2002: it's quality brain-washing...
frate- miu.: ca un motor...
frate- miu.: e foarte haotic
victor_ilie2002: why thank you
victor_ilie2002:
frate- miu.: dar totusi asa... fain scris...cel putin pentru ca te stiu
frate- miu.: nu stiu cum ar reactiona cineva care nu iti cunoaste vocea de exemplu
victor_ilie2002: jeez... da' tu iti imaginezi cum ar fi sa vocalizez chestiile alea?
frate- miu.: da
frate- miu.: eu asa citesc
frate- miu.: pentru ca nu citesc des
victor_ilie2002: ce tare
frate- miu.: ma afecteaza mai mult orice citesc
victor_ilie2002: nu m-am gandit niciodata la asa ceva
frate- miu.: si inca vocalizez
frate- miu.: daca as citi foarte mult ca tine...nu ar fi acelasi lucru
frate- miu.: apropo de metafora ta cu musca
frate- miu.: mie mi se pare ca scrisul tau poate fi comparat cu o musca (in a good way)
frate- miu.: e foarte rapid...
frate- miu.: si se coteste de colo colo
frate- miu.: ca daca incerci sa il urmaresti
frate- miu.: ametesti
Hmm... daca tu nu esti un necunoscut pentru tine...
Esti ca un mic copil care are multe de spus lumii. unele lucruri chiar uimitoare si care ne-ar putea ramane in minte pentru toata viata.
dar din pacate nu reuseste pentru ca ....sunt prea multe si se imbulzesc toate pe teava pe care ar trebui sa iasa la iveala catre noi. prin urmare copilul sfarseste prin a spune cuvinte monosilabice sau mai rau: cele mai importante se suprapun peste "buna ziua", "vreau papa", etc.
Mai demult am mai citit cateva randuri scrise de tine si ai ce spune dar ma tem ca frate-tu are dreptate: reusesti sa ne atragi pentru clipele in care citim, dar te pierdem repede dupa aceea. e ca un film bun la care dai sa plangi dar dupa cateva ore nu iti mai aduci aminte de ce. ce e mai rau este ca dupa ce vezi a doua oara filmul ... nu mai plangi ci esti chiar indiferent si te intrebi de ce ai plans prima oara.
Sunt un novice in ale scrisului, dar cu toate astea cred ca scrisul are doua elemente importante:
1. iti pune in ordine gandurile si iti da satisfactia creatiei; 2. foloseste altora intr-un mod dorit de cititor sau intr-un mod dorit de autor.
Prima parte e valabila doar daca scrisul ramane confidential. Ce de-a doua -si e cazul tau - devine importanta daca "scrisul" devine public.
Cred ca daca incerci sa transmiti altora ceva sau sa dai nastere unor dezbateri, trebuie sa ai si responsabilitatea a ceea ce scrii si sa incerci sa fii mai coerent. ...Mda, suna stupid dar poate ca daca mai citesti o data se va intelege mai bine.
Din stilul tau razbate mult zbucium, framantare si dorinta de a schimba ceva. Te identifici oarecum cu un revolutionar, dar te diferentiezi profund de unul veritabil prin faptul ca tu nu faci si nici nu incerci sa faci ceva ca sa schimbi starea lucrurilor pe care le deplangi atat de mult. Apelezi la scris...dar nu dai nicio sansa acestui demers. O faci pentru a te simti tu bine si pentru ca simti ca ai valentele necesare, dar nu esti foarte preocupat de modul in care una, doua dintre ideile tale bine conturate ar putea fi subliniate si duse mai departe de noi cei care lasam la o parte telecomanda televizorului pentru a mai vedea ce scris dl. Victor.
Oare pentru noi ceilalti demersul tau nu e in zadar daca dupa ce termini de scris te intorci la aceleasi probleme cotidiene si la aceleasi framantari cauzate de faptul ca nimic din ceea ce te deranjeaza nu s-a schimbat cu nimic?
Este evident ca un om nu poate schimba de unul singur lumea. Dar nu trebuie sa uitam ca "lumea" e un concept mult prea larg pentru a ne preocupa pe noi. De fapt, "lumea" ta este clar diferita de "lumea" mea si chiar de "lumea" prietenei tale spre exemplu. "Scrisul" tau ar trebui sa schimbe lumea ta iar noi, citind ce ai scris tu, poate ca vom schimba "lumile" noastre.
Daca insa ideile tale ne raman in minte doar pentru inca 5 minute dupa ce inchidem blogul, ma intreb cum vom putea sa te ajutam in "revolutia" cu care cochetezi?
Nu imi aduc aminte ca Don Quijote sa fi schimbat cu ceva lumea noastra, cea reala, desi si el se cam lupta cu morile de vant....
Nu inteleg de unde incapatanarea ta de a te identifica cu "un colectiv" "lumea" "generatia", etc.
Tu nu esti ca cei din jurul tau, tot astfel cum nici ei nu sunt ca tine si mai mult: tu nu esti cei din jur, esti doar tu. Tu, iar nu cei din jur trebuie sa iti rezolvi propriile probleme si sa iti oferi primele raspunsuri. Tu trebuie sa te reprezinti intai pe tine si sa iti pui in ordine gandurile si prioritatile. (si cred ca ti-e greu sa o faci cand ne scrii cu patos despre Kill Bill vol II dar nici macar nu l-ai trecut printre filmele tale favorite)
Poate ca recitind cele pe care le scrii iti vei da seama mai bine cine esti. Cat despre rostul tau si locul tau in "lume" cred ca vei gasi raspunsuri mult mai repede prin cristalizarea intrebarior tale si nu prin expunerea unui stil placut atractiv si umoristic pe alocuri.
Imi dau seama ca sunt poate inutile cele de mai sus, dar poate ca dupa ce le citesti iti vei da seama ca de fapt sunt o reproducere concisa a stilului tau dupa o prealabila reductie a oricarei conotatii comice si a oricarei divagatii de text.
Ai multe de transmis! Fa-o si nu te transforma intr-un bufon simpatic care vorbeste despre iminenta dezastrului.
Daca vei citi randurile astea si daca imi vei mai da vreo sansa, poate voi continua...
Multzam de comentariu. Apreciez critica in general. In mare ai dreptate. Sa stii ca mi-am citit de multe ori ce am scris. Si de multe ori nu am inteles despre ce era vorba... tot de atatea ori nu mai simteam nimic. Dar nici nu trebuie sa simt acelasi lucru... ar insemna ca am ramas in acelasi stadiu al asa-zisei mele evolutii... De aia e bine sa comenteze lumea, sa avem discutii, sa trecem la pasul urmator. Sa acceptam faptul ca avem o natura (umana) de rahat, ca poate ne indreptam spre autodistrugere, si sa vedem ce putem face mai departe.
Si poate tocmai asta e rostul meu. Cu subliniere pe poate. Sa fac lumea – cand e in preajma mea, sau a blogului – sa se gandeasca la lucruri importante, de perspectiva. Poate e un lucru nasol daca dup-aia „lumea” se intoarce la tv, si eu ma intorc la munca. Din nou, poate e un cuvant important. Poate ne lamurim impreuna daca e bine sau rau. Sau degeaba. Si daca e degeaba, si credem toti lucrul asta, nu mai scriem nimic niciodata.
De cand eram mic, mi se spunea – si observam si eu lucrul asta – ca aveam o influenta ... binefacatoare asupra oamenilor. Golanii deveneau intelectuali in preajma mea, retarzii treceau clasa la mate, si lumea arunca mai putine pietre. De indata ce nu ma mai vedeam cu una din persoanele respective pt o saptamana, se intorceau la conditia lor de golani, retarzi, repetenti si altele. Mi-e ca nu pot schimba chestia asta. Nu de unul singur. Pentru ca nu pot fi peste tot, tot timpul. De aia daca mai multi comenteaza pe blog, si isi insusesc (nu pot sa nu observ ca e mult mai usor sa scrii cuvantul asta decat sa il pronunti) idealuri – oricare ar fi ele – vom fi mai multi cei cu o influenta benefica. Si se vor arunca mai putine pietre, si vom incuraja omenirea sa evolueze.
Altfel, daca ii ascultam pe batrani si ii credem ca lumea e din ce in ce mai rea, lumea chiar va deveni din ce in ce mai rea. Binecuvantat fie Placebo cu efectul lui cu tot. Nu ca nu imi place si trupa de rock, dar acum am treaba cu „originalul”.
In ultimele doua fraze am facut doua paranteze pe care sigur le-ai critica, considerandu-le inutile. Mie mi se pare greu sa ma las de acest obicei. Si repede imi gasesc (avocat fiind) o justificare – ca sa avem cu totii o influenta benefica asupra lumii, e bine sa avem simtul umorului. Nu cred ca e usor sa vorbesti despre mizeriile din lume fara sa te deprimi. Daca te deprimi, nu prea mai poti sa servesti cruciada binefacatorilor. Eu cred foarte mult in optimism, si in gandire pozitiva. Adica in rezultatele lor benefice. Ma rog. E doar o justificare.
Trebuie neaparat sa revin la chestia cu filmele. Stau prost cu memoria. Pentru ca o incarc cu tot felul de chestii. De exemplu, cat damage fac creaturile din Heroes III. De asta, o sa iti marturisesc un secret. Am un document in word, salvat in calculator, unde scriu cate ceva despre filmele care ma marcheaza. De la Jonny Q (de cand a fost pe HBO, cred acum vreo 2 ani...) am adunat 20 de filme. Si nu tin minte tot timpul sa scriu ceva despre un film, chiar daca m-a marcat mai mult decat unele despre care am scris. Doar nu vroiai sa le scriu pe toate in descrierea de pe profil...
Nu sunt de acord cu punctul 2 al tau. Adica scrisul nu influenteaza in modul dorit de autor. Fiecare intelege ce vrea. De exemplu, nu stiu ce te face sa crezi ca ma identific cu lumea, generatia sau oricare colectiv. E doar un stil pe care il adopt, si vorbesc la persoana I plural, pentru ca sunt mai multi de doi oameni care fac ce fac si eu – chestii de genul statului la coada la supermarket, trezitul greu de dimineata in zilele de munca... u know. Dar nu ma identific cu chestiile, gruparile, categoriile sau generatiile astea.
Si ultima chestie. Cea mai importanta, cred. Nu cred ca e vina mea ca iti raman in minte doar 5 minute ideile respective. Deocamdata nu v-am dat „assignments” ca in Fight Club. Deci nu tre sa faceti nimic cu ideile scrise aici. Trebuie doar sa fie acolo. Voi decideti ce faceti cu ele. Si daca vreti, le rumegati, si le faceti mai coerente, mai bune. Asa, ca pentru voi. Si atunci imi voi fi atins scopul. Dar atata timp cat nici nu stiu cum te cheama, cum as putea influenta ce faci la 5 minute dupa ce citesti blogul? Pot eu lupta cu toti stimulii din jurul tau? Poate. dar nu inca...
Postarea mea anterioara s-a dorit a fi o sustinere mai degraba decat o critica.
Se pare insa ca ai un mecanism psihic de aparare extrem de bine pus la punct, astfel incat orice posibila interventie externa care iti atinge chiar si numai in treacat orgoliul, declanseaza un raspuns oarecum disproportionat.
Chiar nu cred ca trebuie sa raspunzi unor inutile paranteze ale subsemnatului, cand le introduc chiar numai pentru a-ti exemplifica cum te pot face ele sa-ti pierzi ideea esentiala.
Chestia cu filmele e super buna si cred ca ele reprezinta veritabile concentrate de experienta de viata servite oamenilor care reactioneaza la medicamente tip "placebo". Prin urmare filmele fac mult bine psihicului fara sa ucida nimic. (se poate dezvolta mult pe chestia asta, inclusiv cum filmele te pot determina sa ucizi in sens fizic, dar asta e alta poveste)
Ceea ce vroiam sa zic de fapt e ca din posturile tale am inteles ca ai o cultura cinematografica de nivel superior si daca privesti aprecierea asta prin filtrul mai sus descris, sincer esti de laudat.
Dar sa revenim la reactia ta care s-a dorit a fi una moderata insa transpira prin toti porii revolta.
E bine ca scrisul nostru determina in mod necesar reactii insa niciunul dintre noi n-ar trebui sa considere ca dreptatea lui merita a fi sustinuta mai mult decat dreptatea celuilalt. prin urmare, noi toti avem pareri si nu trebuie sa te aperi si sa spui ca "Nu cred ca e vina mea ca iti raman in minte doar 5 minute ideile respective. Deocamdata nu v-am dat „assignments” ca in Fight Club. Deci nu tre sa faceti nimic cu ideile scrise aici. Trebuie doar sa fie acolo. Voi decideti ce faceti cu ele. Si daca vreti, le rumegati, si le faceti mai coerente, mai bune. Asa, ca pentru voi. Si atunci imi voi fi atins scopul."
Ar fi vina ta daca intradevar ar fii taskul tau sa ne influentezi, daca ai avea un target de subiecti influentati pozitiv. Pana una alta, tu esti cel care si-a asumat benevol aceste "activitati". Si nu pot fi de acord cu tine nici cand spui ca scrisul nu influenteaza in modul dorit de autor. desi noi oamenii parem foarte difeiti, in realitate suntem cam la fel. O mana de caractere, cu variatii coloristice. Mintea noastra este formata inca din copilarie sa anticipeze reactiile pe care cei din jur le au in situatii cu care te-ai mai intalnit. De asemenea, avem capacitatea de a ne plasa in locul interlocutorului si a ne imagina ce intelege el din ceea ce ii spunem. Cred ca e o regula de aur a comunicarii, pentru ca daca nu am stii ce intelege cel din fata noastra nu am stii nici ce si cum sa ii transmitem pentru a ne intelege cat de cat.
Mi-e foarte greu sa cred ca tu sau oricare dintre cei care scriu nu se gandesc la modul in care cuvintele asternute pe hartie (ha!ha!ha!)vor fi receptate de cei care citesc. Si atunci vei avea grija sa scrii in asa fel incat cuvintele tale sa reproduca in mintea celui care citeste chiar ceea ce gandesti tu, cu speranta ca vei regasi poate aceleasi ganduri sau cimilituri pe aceeasi tema in mintea celui care citeste. E clar ca vrei sa-l influentezi. Macar sa-l determini sa-ti dea dreptate sau sa te contrazica pentru a-ti da ocazia de a-ti suplimenta argumentele in viitorul reply. Asa ca pct 2 din postarea anterioara pare a fi totusi valabil.
...destul cu divagatiile....
ma faci tot mai curios: de ce retii tu de la cei batrani numai faptul ca lumea e tot mai rea... iar nu faptul ca lor li s-au intamplat mai multe lucruri frumoase pe care ni le povestesc decat ti s-au intamplat tie pana la acest moment? Sau si mai interesant: de ce nu retii tu povestile prin care ne spun cat le-a fost de greu si ca daca ar fii ei tineri in vremurile astea ar face si ar drege tot felul de chestii?
Esti cam pesimist si cred ca iti place sa te victimizezi. Vorbesti de depresia vremurilor noastre, despre gunoiul, mizeria si lipsa de speranta din lumea de azi.
Eu am o alta teorie: cred ca mizeria e constanta insa imbraca diferite forme, astfel incat in timpuri diferite si in perceptia unor indivizi diferiti aceasta "mizerie" poate fi perceputa ca fiind intr-adevar mai mare sau mai mica.
Ma intreb cum ar trebui sa perceapa o mama divortata, somera si cu un copil cu handicap "mizeria" din lumea asta. Probabil ca mizeria vietii ei este deasupra mizeriei din lume, desi pentru tine, mine, etc. ea nu exista pentru ca nu o cunoastem. Noi vedem mizeria in micimea prietenilor, in lipsa oricarei moralitati sociale, in nesocotirea interesului pentru cultura... zau ca suntem norocosi (si cand zic suntem, ma refer si la tine). postarile astea desi ar trebui sa fie mai impersonale ma fac totusi sa te intreb care sunt nemultumirile tale atat de mari incat crezi ca te indreptatesc sa scrii in numele sau pentru cei oropsiti?
Te plangi ca trebuie sa te trezesti dimineata, ca trebuie sa mergi la munca, etc. E corect, pe toti ne deranjeaza chestia asta, insa a lupta pentru schimbarea chestiilor astora inseamna a ne nega natura noastra. Omul face chestia asta de cand a luat forma pe care o are si astazi. Ideea de munca e un rau necesar si cred ca a fost, este si va ramane un element definitoriu al vietii oricarui om.Atentie!!! AL ORICARUI OM!! Chiar nu cred ca exista posibilitatea de a nu munci in lumea asta.
Imagineaza-ti ca ai un miliard de Euro. Nu crezi ca planurile de investitie de chetuiala sau de imprastiere a acestor bani e tot o forma de munca? Oare poti trai o viata intreaga fara a-ti cumpara singur ceva? Si cand o vei face nu se cheama ca ai muncit ceva in ziua aia? Ba da.
De ce sa nu privim munca ca un mijloc de a ne satisface nevoia de creatie? Eu cred ca, in anumite momente, rezultatul muncii tale iti poate oferi satisfactie si o justificare a existentei tale. Sunt total impotriva ideii de munca = scop in sine insa nu poti generaliza si nu poti sustine ca munca e rea prin definitie.
Si apoi... ce naiba e asa de rau in a fi un avocat tanar intr-o tara instabila din toate punctele de vedere? Nu poate sa-ti fie teama de somaj, plafonare sau lipsa veniturilor. Iar modul in care iti aranjezi munca ar trebui sa depina in mare proportie de tine, asa ca ar trebui sa fie bine....
Cat despre influentarea celor care citesc, recunosc ca pe mine ma influentezi. Ma faci sa-mi pun probleme si sa imi pun mintea ruginita sa emane ceva....orice. E un exercitiu pe care nu l-am mai incercat si imi dau seama ca functia de "pus in ordine gandurile autorului" chiar exista.
Legat de ultima ta "amenintare", nu pot decat sa iti doresc succes in lupta cu stimulii din jurul meu.
Provocarea privind deconspirarea anonimatului nu o pot insa accepta pentru ca din punctul meu de vedere si tu esti tot un anonim pentru mine si e foarte bine asa. De altfel, nu te-ar ajuta cu nimic detaliile autorului acestor postari. Sau poate ca da?
Tu spui ca te-am influentat in sensul de a-ti pune probleme, si de a iti folosi (intr-un moment cat se poate de ciudat pentru asa ceva, cand toti se „get retarded” cu alcool, muzica repetitiva si stereotipuri de week-end) materia cenusie, adica exact in cel pe care mi-l doream. Si astfel devii primul exemplu care sa iti confirme teoria, ca prin scris lumea e influentata exact in sensul dorit de autor... Pe langa faptul ca ma bucura lucrul asta, trebuie sa vin si eu cu un contraexemplu. Oare Marx si Engels au vrut sa-l influenteze pe Lenin sa omoare atatia oameni si atatea sperante? Ok, nu e un exemplu prea bun, pentru ca nu vom stii niciodata ce a fost in capul lor.
Las exemplul deoparte, si ma intorc la teorie. Degeaba suntem toti „la fel”, pentru asta nu inseamna ca cel ce citeste intelege exact ce vroia sa spuna autorul. Mai ales in conditiile in care ce scriu eu are tendinte filosofice. Mie mi se pare ca in filosofie nu prea ai foarte multe certitudini. Daca as spune ca mi-e foame, toata lumea ar intelege. Mai mult, eu nu stiu care sunt cititorii. Nu scriu pentru anumite persoane. Pana acum, dialogam cu Tibi. Dar si asa, existau momente in care, fie din cauza lipsei priceperii autorului, fie din cauza „capacitatii” de a vrea sa anticipam ce gandeste interlocutorul, mintile noastre nu se intalneau. Si pe Tibi il stiam cat de cat. Pe tine deloc. Ce sa mai vorbim de cel care scrie catre publicul larg... si daca nu se intalnesc cele doua minti pe toate nivelurile comunicatiei, cum poti sa fii sigur ca il influentezi in directia in care vrei cu adevarat?
...
Eu retin multe chestii de la batrani. Si povestile frumoase, si cele triste. Eu insa nu vorbeam de povestile lor, nici de experientele lor. Dimpotriva, poate doar pentru faptul ca mintea omeneasca se protejeaza si tine minte mai degraba lucrurile frumoase, batranii ne spun in continuu ca oamenii involueaza. Si despre asta vorbeam eu – de parerea lor despre lumea actuala. Despre faptul ca batranii ne spun ca noi devenim mai rai. Profa mea de engleza – fara a fi batrana – imi spune ca de la generatie la generatie, copii sunt mai idioti, necivilizati, etc. Televiziunea ne spune ca suntem din ce in ce mai violenti. Eu vreau sa fiu de acord cu tine si sa spun ca suntem la fel si ca mizeria nu a crescut. In mare, asa este. Dar totusi, cred ca lumea evolueaza si involueaza, putin cate putin. Pe diverse laturi. Spre exemplu, unii oameni au invatat sa stea la rand. Statul la rand e foarte important. Daca nu se respecta acest lucru, se pot isca violente, conflicte. Din punctul asta de vedere unii dintre noi au evoluat. Trebuie doar sa ii integram si pe restul... insa introducerea regulilor in societate isi arata si reversul medaliei. Nu doar ca e foarte important cine aplica legea, dar e foarte important si se ne mai oprim din legiferat. Cand ai 500 de legi pe an, te intrebi cine dracu’ le stie pe toate?!? Iti spun eu – nici macar aia care le aplica!!!
Daca credeam ca mizeria din lume ramane constanta, nu mai scriam aici. Eram impacat, si imi vedeam doar de propria fericire. Si aruncam toata mizeria la vecinii italieni si unguri, ca tot au aceleasi culori pe steag. Sau aruncam gunoiul de la etaj, pe balcon. Indiferent de cine e jos. Dar nu cred ca functioneaza asa.
Norocul meu de a fi avocat tanar nu e in discutie aici. Ma rog, nu l-as fi adus eu in discutie, pentru ca nu e foarte relevant. Eu tin la mai multe lucruri decat siguranta locului de munca si un venit aproape suficient. Mie imi apar nemultumiri si cand vad ca un infractor violent este pus in varful administratiei. Indiferent de ce se intampla in contul meu bancar. Cat despre cum pot eu sa imi aranjez munca asa cum vreau, tin sa-ti spun ca nici sefii mei nu pot face asta... d-apoi eu...
Cat despre munca de a merge sa-mi cumpar de mancare... bring it on!!! Mai ales ca daca nu muncesc in adevaratul sens al cuvantului, pot sa merg la real cand inca nu e plin de tzigani...common... sa iti protejezi un miliard de euro e un pic mai usor decat sa mergi in fiecare zi la munca, cel putin 8 ore... cand ai un miliard de euro poti oricand sa zici ... fuck it! Azi stau cu picioarele in sus. Si nimic altceva. Si cand vei munci, o vei face pt ca vrei, pentru ca iti place. Si doar cat timp iti place. Cand te-ai plictisit, gata! Din nou cu picioarele in sus.
Cat despre identitatea ta, nu o ceream. Spuneam doar ca nu te cunosc, prin urmare, va fi extrem de greu sa te influentez intr-o anumita directie. Poate e chiar mai bine daca discutam fara a stii cine suntem. Poate sunt mai libere discutiile.
hey victor
tot trebuie sa intru sa-ti mai dau un imbold sa scrii
desi acum ca am spus asta, probabil n-o sa te reapuci de "notat" prin blog.
mi-ar face placere sa te mai citesc
Trimiteți un comentariu