Another bullshitter bites the dust

Dupa cum frumos spunea Dustin Hoffman in nu-stiu-ce film pe care l-am vazut acum 15 de ani, lumea asta e facuta din mai multe straturi de cacat. Unul peste altul, de la fund pana la varf.
Si azi – zi de gratie dealtfel – mi-am dat seama ca el se referea la orice, in afara de oameni. Oamenii nu sunt sub nicio forma straturi de cacat. No way...
Ei de fapt sunt doar niste bullshitteri. Inclusiv eu. Le iese din gura un bullshit dupa altul. Inclusiv mie. Si cele mai multe bulshitturi le auzi atunci cand ii auzi pe oameni vorbind despre prioritati si principii, despre ceea ce vor ei cu adevarat de la viata.
Exemplul meu incepe cu o pasiune pentru snowboard, si o oroare de multimea din week-enduri din poiana brasov. Continua cu un job care imi permite un program cat-de-cat flexibil, si o jumatate de iarna in care nu am fost deloc cu placa in timpul saptamanii. De ce nu am fost? Pentru ca sunt un bullshitter atunci cand spun ca pentru mine, snowboard-ul e o prioritate. Azi mi-am luat inima in dinti, si am fost. Dar asta nu inseamna ca sunt mai putin bullshitter.
Am un prieten pentru care familia este foarte importanta, si care in ultimii 5 ani a stat la serviciu in jur de 70% din timpul „de veghe”. Recent, isi cam da seama ca ii creste copilul fara el, si se sperie. Incepe sa scada din acel procent. Dar asta nu il face mai putin bullshitter.
Mai stiu pe cineva, care chiar face doar lucrurile care il intereseaza. Dar el e cel mai mare bullshitter dintre toti. Exceptia care confirma regula, so to speak. Practic, pentru a face doar ce ii place, trebuie sa bullshituiasca in continuu pe cei care ii aduc bani, direct sau indirect, prefacandu-se ca face lucruri care nu ii plac, cand de fapt doar le evita. And he’s so good at it.
Mai vreau sa vorbesc despre o anumita specie de bullshitteri, in care ma incadrez si eu. E vorba de revoltatii-pasivi ai acestei lumi plina de straturi. Practic, la tot pasul vezi oameni care sunt nemultumiti de „sistem”, si de felul in care merg lucrurile in diferite colturi ale birocratiei sau ale lumii... dar nimeni nu prea face nimic concret. Aaa... pentru cei care isi pun un tricou cu peace, fumeaza iarba, si vorbesc despre a better place to live in, aia nu inseamna ca faceti ceva concret!
Si ca tot am vorbit de goddamn hippies (vorba lu’ Cartman), ma gandesc si la muzica. Muzica anti-sistem mi se pare cel mai mare cadou otravit, cel mai mare bullshit din toate timpurile. E-adevarat, nu este intotdeauna unul intentionat, dar mi se pare ca genul asta de muzica nu face decat sa elibereze un pic din presiunea maselor, care dupa ce o asculta li se pare ca au facut deja ceva impotriva sistemului si a stratului de cacat, si se culca linistiti. Si uite asa, muzica anti sistem nu face altceva decat sa tina razvratitii intr-o stare latenta, inofensiva pentru sistem...
Morala mea de bullshitter ar fi, deci, „don’t speak, act!”...