as fi vrut sa comentez tot textul insa sunt subiecte separate, asa ca ma voi limita la prima parte...pana la X:)...Mi-ai exprimat gandurile foarte "filosofic" dar in acelasi timp "realist". Ma gandeam ca probleme din astea legate de "unde se indreapta omenirea asta?" nu-si ridica prea multi...As putea sa devin "Gica Contra" si sa despart firul in patru...la ce bun insa daca sunt de acord cu ideea de baza??? Daca sunt perfect de acord cu faptul ca ne pierdem din bruma de umanitate ramasa si devenim mici brute setate pe stress si bani....Rar auzi cuvantul "dragoste", dar din ce in ce mai des auzi "sex"...numai avem "IDILE" ci "onenight standuri"....Numai iubim pentru ca vrem sa traim sentimente, ci pentru a ne simti noi mai bine...nu mai citim ...nu ma stim sa ne ocupam de suflet...ci doar de trup...CE OBIECTII SA AM eu< un biet muritor, la un asemenea adevar??? pot doar sa iti spun care este si a fost dintotdeauna salvarea mea...O LUME INTERIOARA, UN UNIVERS PROPRIU, IN CARE MA OCUP DOAR DE SUFLET...ACOLO UIT DE DOSARELE NEREZOLVATE LA BIROU, DE PLATA INTRETINERII SAU RATA LA MASINA...ACOLO SUNT DOAR EU GOALA...FARA TRUP...PANA CAND VOI GASI ALTA METODA DE A READUCE SPIRITUL IN ATENTIA SEMENILOR MEI RAMAN O BIATA LASA....PRIVESC LA O LUPTA NEBUNA SPRE DISTRUGEREA UMANITATII, LUAND EU INSAMI PARTE LA EA...SUNT UN PION ALLUPTEI...NU MA POT DEZICE, NU AM INCOTRO...TRAIESC INTR-UN SISTEM SI NU POT FI IN AFARA LUI...POT DOAR SA IL PACALESC CU UN UNIVERS PARALEL:)
oare tre sa luptam impotriva autodistrugerii sufletului altora? ce simpatie sa am eu pentru ei - distrugatori ai sufletului -, daca ei ma aduc in starea asta? si daca ii salvez pe ei, inseamna ca m-am salvat pe mine? aici vine intrebarea care ma roade pe mine... blogul asta, merita sau nu publicat? adica, exista oare motive ca eu sa fac alti oameni sa se gandeasca la altceva decat dosare pline de foi si goale de spirit? sau sa ii incurajez pe cei care gandesc similar mie sa nu se simta total instrainati de lumea asta materialista? stiu ce castig daca scriu - ma simt mai bine. dar oare ce castig daca public? trebuie, vreau, imi prieste sa imi caut un rol social? sa fiu cel care aduce lumina spiritelor tinere si nelinistite? sau macar un neon ce palpaie intr-o mansarda plina de carti vechi si fara internet...
Am citit despre indoiala cuiva asupra unor texte cu caracter abstract precum cele postate pe bloggul meu...Indoiala se referea la rostul unor asemenea texte....ajuta ele la ceva sau nu? sunt menite sa schimbe ceva in cititorii lor sau doar in starea de spirit a scriitorului? Sunt ele oare un instrument de "umanizare" sau de "DESCArcAre"? Au ele oare ca subiect abstract EUL sau ALTII??...SCRIEM oare tot ceea ce simtim si gandim pentru ca nu avem cui sa spunem, sau pentru ca vrem sa le aratam celorlalti cat de profunzi si deosebiti suntem noi? Sau poate chiar suntem dezgustati de "robotizarea" excesiva a rasei umane, de globalizarea excesiva ce acapareaza incet cu incet fiecare particula de aer a Terrei....Sau poate suntem niste rataciti printre veacurile timpului...poate am gresit perioada istorica...si incercam sa regasim gloria erei romantice intr-o lumea seaca si goala...Nu stiu carei intrebari sa ii dau raspuns...nu stiu ce raspuns sa dau ....Parca toate imi par plauzibile dar parca nu as alege-o ca si raspuns al intrebarii pe niciuna... CeRT E CA NE CONCENTRAM, noi cetatenii sec. 21, pe prezent si material si pierdem din vedere tocmai chintesenta lucrurilor...Uitarea e un dar dat de Dumnezeu omului, un dar de care insa noi oamenii abuzam...UitAreA A fost daruita pentru a usura povara sufleteasca a fiintei umane, nu pentru a o dezumaniza....Ce-ar fi fost sa tinem minte toate durerile si tristetile prin care am trecut??? CUM AR FI SA SIMTI O DURERE INTENSA TOATA VIATA??? am fost deci inzestrati cu darul asta al memoriei selective, cu capacitatea de ascunde in micile sertare al propriului psihic micile noastre secrete si dureri....De aia exista inconstientul....pentru a acumula tot ceea ce noi tratam prin UITARE...El nu a fost creat pentru a fi supus psihanalizei si a-l face celebru pe Freud...nu...el a fost creat cu un rol bine definit: depozitar al frustrarilor si uitarilor. OMUL INSA NEASCULTATOR SI CURIOS PESTE mASurA, nu s-a multumit cu darul...ci sadomasochist cum il stiu, a inceput sa practice ceea ce literatura de specialitate numeste "iNTROSPECTIE", un soi de privire in oglinda a propriului suflet.... Si uite asa ajungem sa scriem....ca sa ne exprimam frustrarile, nemultumirile...si dorul de "OM"... SI ACUM REVin lA ideeA De inceput....nu de alta, dar formarea filosofica ma face sa ma pierd in amanunte, si as risca sa creez un TURNU BABEL al ideilor Abstracte...DECI....oare mai are sens sa ne intrebam de ce scriem si daca e cazul sa mergem mai departe atata timp cat ne descarcam, cat ne impartasim gandurile si aberatiile unor oameni care vorbesc "limba ideilor"? NE E TEAMA DE CE AR GANDI CEILALTI? Ne e rusine ca am putea parea "ciudati"in fata celorlati sau ca s_ar rade peseama noastra? De ce ne-ar afecta??? Ne-am retras intr-o lume a cuvintelor tocmai goniti de "lumea faptelor"....am devenit abstracti tocmai pentru ca nu am mai suportat realul" UNEI LUMI PREA FIZICE... dAR SUNTEM, SAU NU....SUNT, PENTRU CA NU IMI POT PERMITE LUXUL DE A VORBI IN NUMELE CELORLATI....sunt o "falsa" pentru ca lumea pe care o critic si incerc sa o alung prin cuvinte si teorii puerile e lumea care M_a FacUT ceea Sunt...fArA eA As fi fost doAr IDEe neexprimAtA, doAr un gand nespus si doAr un nor pe cer....URASC CEEA CE SUNT...si ma mint ca sunt mai buna, mai speciala si mai umana...Ma rezum la a ma ascunde in spatele unui nick name....evit sa imi expun datele lumii reale....sunt tocmai minciuna pe care o reprosez "modernitatii".....
as fi vrut sa comentez tot textul insa sunt subiecte separate, asa ca ma voi limita la prima parte...pana la X:)...Mi-ai exprimat gandurile foarte "filosofic" dar in acelasi timp "realist". Ma gandeam ca probleme din astea legate de "unde se indreapta omenirea asta?" nu-si ridica prea multi...As putea sa devin "Gica Contra" si sa despart firul in patru...la ce bun insa daca sunt de acord cu ideea de baza??? Daca sunt perfect de acord cu faptul ca ne pierdem din bruma de umanitate ramasa si devenim mici brute setate pe stress si bani....Rar auzi cuvantul "dragoste", dar din ce in ce mai des auzi "sex"...numai avem "IDILE" ci "onenight standuri"....Numai iubim pentru ca vrem sa traim sentimente, ci pentru a ne simti noi mai bine...nu mai citim ...nu ma stim sa ne ocupam de suflet...ci doar de trup...CE OBIECTII SA AM eu< un biet muritor, la un asemenea adevar???
pot doar sa iti spun care este si a fost dintotdeauna salvarea mea...O LUME INTERIOARA, UN UNIVERS PROPRIU, IN CARE MA OCUP DOAR DE SUFLET...ACOLO UIT DE DOSARELE NEREZOLVATE LA BIROU, DE PLATA INTRETINERII SAU RATA LA MASINA...ACOLO SUNT DOAR EU GOALA...FARA TRUP...PANA CAND VOI GASI ALTA METODA DE A READUCE SPIRITUL IN ATENTIA SEMENILOR MEI RAMAN O BIATA LASA....PRIVESC LA O LUPTA NEBUNA SPRE DISTRUGEREA UMANITATII, LUAND EU INSAMI PARTE LA EA...SUNT UN PION ALLUPTEI...NU MA POT DEZICE, NU AM INCOTRO...TRAIESC INTR-UN SISTEM SI NU POT FI IN AFARA LUI...POT DOAR SA IL PACALESC CU UN UNIVERS PARALEL:)
14 ianuarie 2008 19:34
oare tre sa luptam impotriva autodistrugerii sufletului altora? ce simpatie sa am eu pentru ei - distrugatori ai sufletului -, daca ei ma aduc in starea asta? si daca ii salvez pe ei, inseamna ca m-am salvat pe mine? aici vine intrebarea care ma roade pe mine... blogul asta, merita sau nu publicat?
adica, exista oare motive ca eu sa fac alti oameni sa se gandeasca la altceva decat dosare pline de foi si goale de spirit? sau sa ii incurajez pe cei care gandesc similar mie sa nu se simta total instrainati de lumea asta materialista?
stiu ce castig daca scriu - ma simt mai bine. dar oare ce castig daca public? trebuie, vreau, imi prieste sa imi caut un rol social? sa fiu cel care aduce lumina spiritelor tinere si nelinistite? sau macar un neon ce palpaie intr-o mansarda plina de carti vechi si fara internet...
17 ianuarie 2008 15:38
Am citit despre indoiala cuiva asupra unor texte cu caracter abstract precum cele postate pe bloggul meu...Indoiala se referea la rostul unor asemenea texte....ajuta ele la ceva sau nu? sunt menite sa schimbe ceva in cititorii lor sau doar in starea de spirit a scriitorului? Sunt ele oare un instrument de "umanizare" sau de "DESCArcAre"? Au ele oare ca subiect abstract EUL sau ALTII??...SCRIEM oare tot ceea ce simtim si gandim pentru ca nu avem cui sa spunem, sau pentru ca vrem sa le aratam celorlalti cat de profunzi si deosebiti suntem noi? Sau poate chiar suntem dezgustati de "robotizarea" excesiva a rasei umane, de globalizarea excesiva ce acapareaza incet cu incet fiecare particula de aer a Terrei....Sau poate suntem niste rataciti printre veacurile timpului...poate am gresit perioada istorica...si incercam sa regasim gloria erei romantice intr-o lumea seaca si goala...Nu stiu carei intrebari sa ii dau raspuns...nu stiu ce raspuns sa dau ....Parca toate imi par plauzibile dar parca nu as alege-o ca si raspuns al intrebarii pe niciuna...
CeRT E CA NE CONCENTRAM, noi cetatenii sec. 21, pe prezent si material si pierdem din vedere tocmai chintesenta lucrurilor...Uitarea e un dar dat de Dumnezeu omului, un dar de care insa noi oamenii abuzam...UitAreA A fost daruita pentru a usura povara sufleteasca a fiintei umane, nu pentru a o dezumaniza....Ce-ar fi fost sa tinem minte toate durerile si tristetile prin care am trecut??? CUM AR FI SA SIMTI O DURERE INTENSA TOATA VIATA???
am fost deci inzestrati cu darul asta al memoriei selective, cu capacitatea de ascunde in micile sertare al propriului psihic micile noastre secrete si dureri....De aia exista inconstientul....pentru a acumula tot ceea ce noi tratam prin UITARE...El nu a fost creat pentru a fi supus psihanalizei si a-l face celebru pe Freud...nu...el a fost creat cu un rol bine definit: depozitar al frustrarilor si uitarilor. OMUL INSA NEASCULTATOR SI CURIOS PESTE mASurA, nu s-a multumit cu darul...ci sadomasochist cum il stiu, a inceput sa practice ceea ce literatura de specialitate numeste "iNTROSPECTIE", un soi de privire in oglinda a propriului suflet....
Si uite asa ajungem sa scriem....ca sa ne exprimam frustrarile, nemultumirile...si dorul de "OM"...
SI ACUM REVin lA ideeA De inceput....nu de alta, dar formarea filosofica ma face sa ma pierd in amanunte, si as risca sa creez un TURNU BABEL al ideilor Abstracte...DECI....oare mai are sens sa ne intrebam de ce scriem si daca e cazul sa mergem mai departe atata timp cat ne descarcam, cat ne impartasim gandurile si aberatiile unor oameni care vorbesc "limba ideilor"? NE E TEAMA DE CE AR GANDI CEILALTI? Ne e rusine ca am putea parea "ciudati"in fata celorlati sau ca s_ar rade peseama noastra? De ce ne-ar afecta??? Ne-am retras intr-o lume a cuvintelor tocmai goniti de "lumea faptelor"....am devenit abstracti tocmai pentru ca nu am mai suportat realul" UNEI LUMI PREA FIZICE...
dAR SUNTEM, SAU NU....SUNT, PENTRU CA NU IMI POT PERMITE LUXUL DE A VORBI IN NUMELE CELORLATI....sunt o "falsa" pentru ca lumea pe care o critic si incerc sa o alung prin cuvinte si teorii puerile e lumea care M_a FacUT ceea Sunt...fArA eA As fi fost doAr IDEe neexprimAtA, doAr un gand nespus si doAr un nor pe cer....URASC CEEA CE SUNT...si ma mint ca sunt mai buna, mai speciala si mai umana...Ma rezum la a ma ascunde in spatele unui nick name....evit sa imi expun datele lumii reale....sunt tocmai minciuna pe care o reprosez "modernitatii".....
17 ianuarie 2008 19:22