Revelion 2008
“A mai trecut un an” zice lumea. Eu nu spun nimic. Eu tac si ascult, incerc sa inteleg. Eu nu fac urari, nu inventez mesaje alambicate despre “lumina Domnului”, care “sa vegheze asupra ta”, sau despre “sanatate si bunatate”, pentru ca eu, sunt eu. Iar eu nu stiu atat de multe despre viata si Univers, stiu doar ca oamenii sunt asa cum sunt, iar un mesaj in care le-as ura “sa fie mai buni”, n-ar face nicio diferenta. Eu nu urez, eu sper.
Sper sa ne gasim fericirea Victor. Sper ca rasa umana sa se destepte, pana n-o sa fie prea tarziu, sper sa se mai nasca oameni ca Ghandi sau John Lenon si sa nu fie asasinati, sper ca religia crestina sa mai dea macar o Maica Tereza sau un Paisie, sper ca lumea sa se trezeasca odata din inertia asta somnolenta, nascatoare de robotei homo sappiens, sper sa fiu iubit nu pentru cat de… ci pentru ceea ce sunt, sper sa pot sa arat si eu cand iubesc si mai sper eu multe. Sper sa mai cante Pink Floyd macar 5 ani, sau macar Roger Waters, sper sa mai apara in anul care vine, macar 5-6 filme din care sa inteleg ceva, sper sa se mai scrie macar o epopee SF in genul “Dune” sau “Fundatia” (candva in viitor), sper sa inteleaga cat mai multi ca ceea ce este in interior, este cel putin la fel de important ca si ceea ce se afla in exterior, sper… De ce sper? Pentru ca speranta moare ultima, simplu. Si mai sper multe, dar ce rost are sa le insit aici?
Ajunge cat am scris. La cati ani vrei tu! Uite ca tot am urat, pana la urma… Imi pun sa ascult “Contdown to Extinction” si ma duc sa fac o baie. Sa ma spal de pacate... Si dupa, ma duc sa petrec Revelionul cu niste oameni pe care nu-i cunosc, sau poate ii cunosc, dar care nu ma cunosc. Cu niste oameni… Adios amigo!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu