Entry number 24 - Victor

Din nou ma bantuie ganduri. Cred ca am prins un virus sau ceva… virusul gandurilor complicate, greu de exprimat in cuvinte si aparent fara rost... asa ca dau drumu la albumu nou a lu firma, si incerc sa ma explic. De dragul cui fac asta, vom vedea mai tarziu.

Oare ce scriem noi aici, este pentru public, audienta si faima? Sau pentru cunoastere de sine? Ok, daca e sa fiu practic, in sensul obtinerii de avantaje maxime din orice activitate, ar trebui sa fiu multumit daca as obtine amandoua rezultate. Si galeria care sa strige „go Victor, write us out of our spiritual darkness” (du-te Victor, scrie-ne noua afara din a noastra intunecime spirituala...) , si foaia scrisa care sa strige la randul ei „asta esti tu, bai ganditor lenes ce esti!” concret, ce va spune foaia? Va spune ca in loc sa ma apuc sa traiesc, teoretizez... ca poate mi-e frica sa fac ceea ce teoretizez. Adica mi-e frica sa imi caut cu adevarat fericirea...

Am pornit cu gandurile astea pentru ca aseara, am facut in sfarsit ceva ce am tot amanat... ma rog, tre sa ne intoarcem mai departe in timp si sa va spun ca eu planuiam sa le fac cadou alor mei o excursie la paris, pentru ca ei sunt prea ursuzi si carpanosi ca sa mearga din proprie initiativa. Din motive pur organizatorice (care in limba romana se traduc ca maica-mea vrea magazine, shop ’till we drop, si taica-miu nu le suporta) am decis sa ii trimit la inceputul lu’ iunie, cand e Roland Garros. Sigur ii va placea lui taica-miu. Sper eu. Dar, in cazul asta, nush ce o sa faca maica-mea prin magazine, de una singura?... tre sa mai mearga cu cineva... si am tot amanat sa ii sun pe prietenii lor, Cici si Mitru, sa ii intreb daca ar vrea sa mearga cu ei... si de-abia aseara m-am hotarat sa fac lucrul asta. Unul aparent banal, care totusi mi-a adus o fericire/bucurie minunata cand am realizat cat de realizabil e planul. Au fost incantati de idee, Cici si Mitru adica.

Acum, cand inca nu mi-am dus la indeplinire proiectul, tot ma simt ca „a face” e mai important decat „a scrie despre ce ai face”... nu ma intelege gresit. Si faptul ca scriu si imi golesc mintea pe tastatura ma face fericit.

Iata un fragment din izvorul prezentei arte poetice...

Victor Ilie: auzi? noi ce urmarim cu ce scriem acolo?

Victor Ilie: adica, care e principalul tau scop de a scrie?...

Burakuku Zalle: de a scrie, da

Burakuku Zalle:

Burakuku Zalle: cred

Victor Ilie: funny...

Victor Ilie: deci scopul e insasi mijlocul?

Victor Ilie: sau invers? ... nu mai inteleg nimic...

Burakuku Zalle: amandoua cred

Burakuku Zalle: eu acum invat despre oameni care au scris in trecut... si ma gandeam de ce scriau ei

Burakuku Zalle: cred ca au vrut sa lase ceva in urma

Burakuku Zalle: sa impartaseasca ideile

Burakuku Zalle: cred

Burakuku Zalle: de-asta scriem si noi, nu? ca ne place si ca sa impartasim cu altii?

Victor Ilie: ma rog... daca te referi la istorie, probabil ca istoria o scriu aia care au castigat razboiul, in scopuri propagandistice... cateodata...

Victor Ilie: nush de ce scriem noi...

Victor Ilie: eu oscilam intre o cunoastere de sine...

Burakuku Zalle: nu numai si la renastere si iluminism

Victor Ilie: si pe parcursul cunoasterii d sine am observat ca imi place sa am public

Victor Ilie: pt ca altfel nu faceam glume

Victor Ilie: cred.

Burakuku Zalle: eu scriu cam din aceleasi motive din care scriau aia in renastere... ca sa ma cunosc mai bine, pt ca cred in niste idei pe care vreau sa le impart cu altii... cred in ratiune, cam asta ar fi

Burakuku Zalle: da

Burakuku Zalle: si asta

Burakuku Zalle: normal ca ne place, sa nu fim ipocriti

Burakuku Zalle: daca nu te-asculta nimeni...

Burakuku Zalle: scrii doar pt tine sa zicem, tot ar fi ceva

Burakuku Zalle: dar e mai bine daca place si altora, iti da un impuls, nu?

Victor Ilie: yup

Victor Ilie: adica sunt practic doua efecte pe care le vad...

Victor Ilie: cu privire la altii

Victor Ilie: 1 ar fi ca ii pui sa gandeasca, sa isi puna probleme

Burakuku Zalle: asa

Victor Ilie: 2 ar fi ca daca si-au pus deja problemele alea, nu se mai simt singuri... uita ca probabil unii au ras de problemele respective... sau nu le-au luat in seama

Burakuku Zalle: adica ii stimulezi spre binele tau, spre ceea ce consideri tu ca e bine, nu

Burakuku Zalle: ?

Discutia a mai continuat, dar eu vreau sa raman la intrebarea lui tibi. Nu de alta, dar suna comunist... si eu nu ma simt asa de comunist. Sunt convins ca cine gandeste mai mult, are mai multe sanse sa fie mai fericit. Stii, treaba cu „fericiti cei saraci cu duhul” nu e doar invechita, e si stupida. Probabil ca intr-adevar, cel care nu gandeste de loc e mai fericit decat cel care gandeste un pic... dar cel care gandeste un pic nu are cum sa isi tranforme celulele cenusii in niste arme/unelte iscusite... poate doar se taie cu ele... il impiedica, la fel cum probabil la inceput mergi mai repede pe jos decat pe bicicleta... dar cand inveti sa mergi pe bicicleta...

Si tot asa, mergand pe bicicleta gandurilor filosofice, ma intorc la acel bine comunist de care vorbeam mai devreme. Sunt convins ca cine citeste ce scriem noi trebuie sa scoata bicicleta din beci... asta daca stinge televizoru inainte... de la asta si pana la „binele meu” pe care incerc sa il impun cred ca e o diferenta. Sincer, acum gandesc ca fiecare ar trebui sa isi stabileasca singur valorile. Sa nu ii spuna nimeni ce si cum. Daca ii place fotbalul, sut si GOOOOOL! if you know what I mean... Mai mult, notiunile de bine si rau voi incerca sa le evit cat mai mult... tin in principiu de acceptare universala. Ce e bine si ce e rau, a ajuns sa decida societatea pentru noi...

Simt ca ma pierd in detalii iar, si o sa incerc sa fiu mai sistematic.

1. Intr-adevar, cand m-am gandit ca o sa vreau sa scriu, am avut in cap incantarea spiritelor altora.

2. acum imi dau seama ca scriu in primul rand pentru mine. E ca in fight club, unde, dupa o bataie, nimic nu se rezolva, dar in acelasi timp nimic nu mai conta. Ei bine, suna de parca mi-am gasit si eu drogul preferat. Credeam mai de mult ca era iarba, dar stomacul meu nu a fost de acord...

Uite-asa ne intoarcem la inceput, si ne dam seama ca de dragul meu incerc sa ma caut pe sine. Si cum mie imi plac citatele, „the chase is better than the catch”... adica victor e mai putin bun decat cautarea lui Victor...