Imi pare rau ca nu ti-am raspuns pentru ceva timp acum… a se observa aici diferenta dintre imi cer scuze, si imi pare rau. Mie imi pare rau dintr-un motiv pur egoist, si anume acela ca sunt convins ca as fi fost mai fericit craciunul asta... bine, si daca as fi curatat cartofi tot craciunul, tot as fi fost iesit mai bine decat ce s-a intamplat cu adevarat, dar asta e alta poveste.
Simt ca mi-e foame acum. eu mananc foarte mult de obicei, dar din cauza aciditatii din stomac, nu pentru ca mi-ar fi foame. Insa acum chiar mi-e foame, pentru ca in ultima vreme nu prea am mai mancat. Pentru ca pur si simplu mi-a pierit pofta de viata. nu mai imi trebuie. Sunt la un centrimetru de a depune armele. Nu mai stiu ce sa cred...
Totul pleaca de la o fraza din fight club – ca toate incursiunule mele in filosofie, aproape. „the people you love the most, always end up hurting you”. Tu vorbeai de prieteni, cum ca nu stii daca mai exista... ce copii suntem. Taica-miu e cunoscut ca ar aveai cei mai multi prieteni dintre colegii lui. e cunoscut si invidiat pentru asta. Pentru ei in schimb, a avea prieteni inseamna a pune mana pe telefon, a spune „vreau asta maine, sau daca se poate acum”, - cu mici variatiuni aici – iar dupa ce ti se spune da, ok, se rezolva, intrebi – „Si, altfel, cum mai merge” – „Bine, multumesc”. Ok, sunt un pic cinic, si am scurtat dialogul, dar cred ca am surpins chintesenta. Si chestia asta nu e pentru ca ei vin din alta perioada istorica, si alte blablauri sociale. Pur si simplu, cand incepi sa iti castigi painea, nu mai ai timp de prieteni in acceptiunea din liceu. Desi, daca stai sa te gandesti, si prietenia e tot manifestarea unui interes strict egoist. Am nevoie de cineva care sa ma ajute sa trec peste momentele grele. Fie ca imi da un umar sa plang pe el, fie ca imi da bani sau suna un politist, ma ajuta. Sau poate imi da un sfat prietenesc. Sau poate imi spune 100 de bancuri grozave. Sau poate ies la baute cu el, filosofam, si tot ce era rau inainte isi are volumul dat mai incet.
Una peste alta, (ironic, echivalentul expresiei in engleza poate fi „bottom line”, adica linia de fund) prietenii sunt oamenii care te ajuta. Fie ca te ajuta pentru ca te simti bine, fie ca iti fac rost de un loc la azilul de batrani, ei te ajuta. Noi suntem copii, si speram ca prietenii sa ne inteleaga... HA! Atunci va trebui sa ai ca prieteni doar oameni foarte inteligenti. Oricum, eu nu ma inteleg nici pe mine... deci va trebui sa am prieteni foarte inteligenti, si in acelasi timp foarte dedicati scopului nobil de a ma intelege pe mine... acest buric al pamantului care nu-si mai seaca o data izvorul tristetilor infinite...
scuzi siropul de mai sus, dar nu m-am putut abtine. A, da. Sa nu uit de nevoia de prieteni. Ea te face sa intelegi prietenul tau intr-asa masura incat tie sa iti placa de el. El zice ca A este B, iar tu intelegi ca A este C. De ce, pentru ca tu de fapt crezi ca A este D, iar C e mai aproape de D. Deci pleaca de aici cu dorinta de a avea prieteni care sa te inteleaga, daca ai avut-o vreodata. E de fitze. Cu „tz”, chiar!
Chestia cu prietenii mi se pare ca are legatura cu drama mea de acum. eu acum plecasem de la faptul ca oamenii pe care ii iubesti te ranesc intotdeauna. Oare pentru ca ei au mai multa putere asupra ta, sau e asta o lege nescrisa a haosului inconjurator? As putea aduce aici nenumarate exemple in care un gest bine intentionat a facut cacatul praf, scuza-mi franceza. Dar nu o fac, din ratiuni bine intemeiate si scopuri mai mult decat nobile. Si anume nu vreau sa dau nume. Si cateodata mai sunt si comic. Si asa comic sunt in acele momente, incat uit motivul tristetii. Dar nu si acum. e bine totusi ca lacrimile nu pateaza.
Ma gandesc din nou la dorinta mea de a fi pustnic. Nu.. nu m-am exprimat corect. De a ma implica tot mai putin in relatiile interumane. Pur si simplu imi dau seama ca e foarte greu sa impaci pe toata lumea. Si cu cat mai multa lume ai in jurul tau la care tii cu adevarat, cu atat ai mai putine sanse sa scapi .... cu fata curata. Sau poate e doar experienta mea personala – ca sa nu zic traumele mele – care mi-a dovedit in randuri repetate ca oamenii la care tin nu sunt compatibili. Sau cateodata nu erau chiar incompatibili, ci doar se urau de moarte. Dar, pana la urma, ideile mele filosofice si principiile dupa care imi conduc viata trebuie sa fie rodul experientei mele personale, nu? Altfel doar duc mai departe viata lui Nietzsche, sau ce stiu eu ce alt nihilist antisocial cu tente de depresiv... bine, recunosc, cuvantul depresiv nu are ce cauta aici. Doar vorbim despre fericire. Sau, poate daca vorbim despre fericire, putem sa aducem si tristetea/depresia in joc. Practic, un copil invata de la parinti cel mai mult prin definitii negative. Sau ma rog, definitiile negative sunt printre cele mai facile, cand e vorba de concepte dematerializate. Cred. Nu in dumnezeu, ci in ceea ce am spus.
Mai aveam de punctat o chestie. Ai zis ca timpul nu reflecta realitatea, ci doar nevoia omului de organizare. Si vin si zic – oare nevoia de organizare a omului nu e si ea o realitate? E drept, nu e palpabila, dar...? aici simt ca ar avea loc – doar de dragul filosofatului – o discutie despre caracterul primordial al realitatii, si al simturilor cu care percepem noi aceasta realitate. Pardon, simteam asta cand am avut ideea, dar nu mi-am notat si motivatia. Am uitat deci care ar fi legatura intre sursele de prima mana ale realitatii si caracterul real al timpului. Oricum ar fi fost o discutie sterila, deci nu plange nimeni. Or else!!! Imi dau seama ca eu un pic cam tarziu pentru raspunsul meu, caci tu vorbeai de timp acum cateva zile bune, dar... hey!
Mai aveam o chestie. Super idee cu mai am 4 luni de trait. Mi s-ar parea salvarea supream din situatia in care ma aflu. Practic, tristetea mea vine din constientizarea anumitor legi ale existentei, - de genul celor pe care incercam sa le postulez mai sus, cu raniri din partea persoanelor iubite – care ma fac sa imi dau seama ca toata viata ma voi lovi de ele, ca o musca ce incearca sa iasa din camera, si tot se loveste in geam... in momentele alea imi vine sa depun armele, si sa zic... „uncle”... adica „uncle life, you beat the shit out of me”, si te rog din nou sa imi scuzi franceza. si de aia mi s-ar parea excelent sa stiu ca mor in 4 luni. Sa zic, fuck all the laws... i don’t have to fight them.
Peace out.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu