Entry number 3. Tibi zice:

Despre om si fericire - continuare

"Cine stie ce este, de fapt, fericirea? Eu unul, recunosc cu mana pe inima ca habar n-am. Unul dintre lucrurile pe care le-ai zis tu insa, mi-au mai adus aminte de una dintre multele definitii pe care le are fericiriea. Ai spus ca… sa ma gandesc… vai, ai spus asa de multe… da, stiu. Ai zis ca (si o sa incerc sa rezum ideea) oamenii au implantata nevoia de fericire, motiv din care ei o cauta incontinuu. Nu se opresc sau nu pot.
Legat de definitia care imi venise in minte, nu am citit-o nicaieri, am gandit-o candva si zice asa: fericirea este atunci cand nu-ti mai doresti nimic. Adaugand o continuare, noi s-ar putea sa ne dorim prea mult. Pe de alta parte, lumea pare sa devina pe zi ce trece un mozaic tot mai colorat si mai complex. Avem atat de multe optiuni care, uitandu-ma in jur, par sa ne confuzeze mai tare. Parca am fi niste copilasi in fata standului cu jucarii. Pacat insa ca, parintii unora n-au posibilitatea sa le ofere puradeilor tot ce acestia isi doresc. Mai mult, cei ce le pot oferi se vad in situatia in care copiii lor ajung niste rebuturi tocmai datorita faptului ca au avut parte de tot ce si-au dorit. Pare sa nu existe cale de scapare. Sa fie oare fericirea imposibil de atins? Eu inca mai sper ca nu.
Legat de faptul ca daca am fi fericiti cu totii, n-ar mai exista progres (tehnico-industrial), sunt perfect de acord. Dar ajung sa ma intreb cu tristete: de ce ne dorim progres asa tare? Nu ca ar fi neaparat ceva negativ, pe langa faptul ca distrugem planeta si ne indepartam de spiritual pe zi ce trece. Ce vreau eu sa zic este urmatorul lucru: noi suntem arhitectii sistemului in care traim, nu cred sa ne exploateze din umbra vreo minte diabolica, prin metode subliminale. Cel putin asa sper. Si cu toate astea, s-a ajuns sa traim intr-o casa care nu ne place nici cum e mobilata, nici cum e varuita, sau amplasata, etc. Poate le-o placea unora…
Intrebari, intrebai… De ce aia? De ce aialalta? De ce asa, de ce nu altfel? Cel mai pertinent raspun pe care il am, inainte sa ies in fata blocului sa-i ajut pe ai mei sa care infinitatea de produse cumparate de la Carrefour, atatea ca parca am face provizii pentru Apocalipsa, este acesta: pentru ca asa este. Piatra-i piatra, copacul e copac, pisica, pisica, iar omul e vai de el. Si avem asa potential, atatea optiuni… alte intrebari se nasc, dar suna telefonul. Noroc cu tehnologia moderna, altfel ce ma faceam? Cu nori de fum nu stiu sa comunic, pescarusi calatori n-am… Bine ca am telefon mobil ca sa sune aiurea, cand mi-e lumea mai draga.
Gata cu munca de jos. Sa revenim la oameni si fericire. Mai spuneai tu, Victore (nume cu origini de cognomen sugerand obtinerea de victorii in lupta, ulterior impamantenindu-se la romani), ca daca ar fi sa vedem viata ca pe un razboi, am lua decizii mult mai usor. Uite ca si cu asta-s de acord. Ideea pe care ai preluat-o de la tipu’ ala de-a scris “Fight Club” (caci pentru cei care nu stiu, filmul asta a fost inainte scris, si nu numai sub forma de scenariu, inainte sa fie ecranizat) mi se pare pertinenta si foarte frumos exprimata. Mi-e frica ca eu o sa aduc lucrurile undeva mai aproape de concret, in speranta si de dragul intelegerii: suntem delasatori cand vine vorba de propria bunastare interioara. Nu stiu de ce, nu stiu cum, doar observ. Suntem lenesi. Avem impresia, sau poate ca asa suntem invatati, ca nu ar conta asa tare ce-i dincolo de scoarta. Asa se face ca ne ragasim intr-o tot mai generala stare de flamanzire sufleteasca, dar cu burta plina. Ca sa produc o “antagonie”, care mie mi se pare amuzanta, i-as spune “trista noastra bunastare”. Dar nu e numai asta. Chiar si atunci cand motivatia nu ne lipseste, se face cum se face, ca alegem aiurea. Cum si eu si tu, am facut cam tot ce ne-am propus pana acum, tot simtim nevoia de mai mult. Poate asa este, poate ca nu ne multumim cu putin. Poate vrem mai mult si nu e nimic rau in asta. Dar vom ajunge oare sa zicem: mie mi-e de ajuns, eu sunt fericit cu ce am. Gata, acum o sa stau si-o sa fiu fericit. Oare vom ajunge vreodata? Oare sa fie viata asemeni unui pariu, cum zic unii, iar atunci, vom stii cand sa ne oprim? Iarasi intrebari. Cu fiecare raspuns mai apare una…
Sa facem o paranteza in care tin mortis sa redau un dialog, dintre doi oameni ca noi toti. Despre unul dintre ei se poate considera ca dupa canoanele clasice ale implinirii sta bine sau foarte bine. Are o familie de care e mai mult decat mandru, are o slujba bine platita, are si timp liber 6 luni pe an. Celalalt, mai tanar, para-se ca ar fi si el pe drumul bun. Lucreaza intr-o banca. Primul e taica-miu, celalat e cel mai bun prieten, il cheama Sorin.
Sorin a aparut acum doua-trei ore pe la mine dupa munca, sa mai schimbam o vorba. Asa obisnuim. Cum telefonul il avea stricat si nu-si putea transfera niste numere in cel nou, a fost nevoit sa-i ceara lu’ taica-miu vreo doua. Va voi reda doar o parte scurta, de inceput, din dialog, nu pentru ca are legatura cu discutia ci pentru ca mie mi s-a parut foarte amuzant. Razi, razi, cum zice si vorba, pana plangi. Si nu stii de ce:
Sorin: Si, ce mai faceti? Bine?
Edy: Nu asa de bine ca tine.
Sorin: Inseamna ca faceti rau de tot.
Edy: Adica de cacat vrei sa zici.
Sorin: De cacat… da’ rau.
Parca si cand glumim suntem tristi. Sau poate, cum o prietena imi spunea, asta vad eu in oameni. Ea spunea ca-i vede ca fiind fericiti pe cei pe care eu, ii vad invers. Nu cu capul in jos, tristi vroiam sa zic. Poate ca tristetea si fericirea sunt doar simple concepte abstracte, menite sa le dea satisfactie celor ca noi, care se intreaba despre originile Universului cand ar putea sa doarma. Sau poate ca totul e de fapt un vis pe care unii si-l pot controla, altii dimpotriva. Poate ca… dar nu. Nu si nu. Eu nu vad numai ceea ce vreau, pentru ca vad si partile pozitive unde ele exista. Vad si cand oamenii rad, cand se bucura ca da gol nu stiu ce echipa, cand le faci un cadou pe placul lor, cand mananca ceva ce le place, cand asculta o melodie care le place, etc. Vad. Vad si nu neg. Nu sunt tristi mereu. Din cand in cand avem fiecare bucuriile noastre. Doar ca, daca ii intrebi daca-s fericiti, zic, cum spuneai si tu, cu jumatate de gura, ba ca au tot ce le trebuie (nu ce isi doresc), ba ca sunt sanatosi si asta conteaza, sau in cazuri mai sincere, “fac de cacat bai, tu?”. Nota: bucuria nu e fericire.
Tocmai mi-a mai nascut mintea o idee. E perpetuu gestanta saraca in ultima vreme. Legat de raportul dintre fericire si sanatate si de cum habar nu avem ce-i important pe lumea asta. Cateodata atat de mici ne sunt orizonturile ca nu stiu cum de vedem pe unde mergem.
Cand cineva stranuta, aici de unde sunt eu, in Constanta, se spune ori “sanatate”, ori “noroc”. Firea carcotasa, ma indeamna mereu, cand aud pe cineva spunanad “sanatate” sa-l intreb de ce spune asa in loc de “noroc”. Nu o data replica data a fost: “sanatate, ca-i mai buna decat toate”. Hai sa si inventez un dialog pe tema, de amorul artei. De ca si cum arta ar avea sex ca sa faca amor. Si daca ar avea, probabil ca ar fi abstinenta saraca:
X: De ce “sanatate” si nu “noroc”?
Y: Pai nu se spune ca-i mai buna decat toate?
X: Se spune, dar chiar asa sa fie?
Y: Pai bineinteles ca este. Ce te faci daca nu esti sanatos? Cu noroc ce faci cand esti bolnav?
X: Sunt un tip norocos de fel, pacat ca am SIDA. Nu, dar sunt norocos, serios. Asta cu SIDA e asa… eu chiar am noroc.
Poti sa fii norocos si sa ai SIDA? Eu nu cred. Poti sa fii sanatos si viata ta sa fie un dezastru de proportii? Bineinteles ca poti. De ce spunem de obicei, cand stranuta cineva, “sanatate” si nu “noroc”? Pentru ca asa am fost invatati ca e frumos sau pentru ca “sanatatea e mai buna decat toate”. Nu ca ar avea vreo importanta. Dar daca are?
Hai sa ma gandesc la ce mai spuneai tu. Ca mi-au placut mai multe acolo. La un moment dat aveam impresia ca eu as fi scris si nu tu. A, da, stiu! Despre rautate si prostie. Eu tin minte monologul tipului de la Divertis, Ghighi Bejan parca il cheama. O sa incerc sa redau pe cat de aproape posibil si cu asta o sa inchei:
“Despre prostie. Sediul prostiei se afla in cap. Daca s-ar afla in alta parte s-ar numi: SIDA, sifilis, tuberculoza… Acestea sunt boli. Bolile nasc epidemii. Impotriva epidemiilor exista vaccinuri. De cate ori ati fost vaccinat in cap?”
Cat despre rautate… Dracu’ stie unde ii este sediul. Cam atat pentru azi ca este 20.30 si joaca Steaua. Numai de-ar face-o bine... sa am si eu o fericire.
Nici prea spectaculos n-am fost, nici prea vehement, nici prea elocvent. Nici despre fericire n-am vorbit. Tot despre tristete. Dar ce sa fac, nu sunt perfect. Noapte buna, ziua buna, whatever.

Posted by Burakuku at 10:06 "