Entry number 8 - Tibi

"Fumez… Fumez si incerc sa bifez punctele care-mi asigura surplusul actual de bucurie. Fereastra-i deschisa iar afara e decembrie, dar mie nu mi-e frig. Sa nu se afume prea tare in camera… Continui a marca plusuri imaginare pe foile gandirii si constat un soi de licarire interioara. Nu am motive sa ma plang. Si totusi…

Rationament

Omul se trage din maimuta (fie ca ne convine, fie ca nu), iar maimuta fiind un animal, omul este un animal si el. Total gresit rationamentul, dar de ce sa nu continuam? Animalele-s in general lacome, iar oamenii, fiind la randul lor animale, sunt si ei lacomi. A doua oara gresit! Si totusi…
Aprind un betisor chinezesc parfumat. Iasomie (iaso si tie!). Mereu mi-a placut mirosul asta. Are ceva… pare sa fie indeajuns de natural si in acelasi timp reuseste sa se adapteze spatiilor inchise. Nu stiu cati au inteles ce-am vrut eu sa spun, dar nu ca ar conta prea tare. Iasomie este unul dintre X-urile despre care vorbeam ceva mai devreme, unul dintre plusurile care contribuie la mentinerea starii mele de spirit… majoritar pozitive, i-as spune. Adica in majoritatea timpului sunt fericit, cred… ba nu, sunt bucuros. Fericit as fi atunci cand bucuria m-ar cuceri pe deplin, atunci cand as putea spune, “eu sunt mereu bucuros”. Dar nu poti spune asta, pentru ca in schimb ai spune “sunt fericit”. Iar eu inca nu pot spune asta; doar reusesc sa adun multe plusuri. De ce nu sunt fericit?

Intre eros si colaps

Eram cu baietii la meci. Stabilisem s-o iau din drum si sa mergem la mine. De la o vreme ne tot intalnim pe ascuns pentru a… nici macar “sex” nu pot sa-i spun. Cred ca “miscare mecanica elaborata in speranta atingerii orgasmului” este mai potrivit in cazul de fata. Stau si ma intreb, daca sexul il descriu asa, masturbarea ce este? Probabil ca ar lipsi termenul “elaborat” din context, nu? Dar sa trecem peste detaliile de natura tehnica, pentru ca nu tin mortis sa fiu trivial. Iar daca sunt, imi cer scuze si mint cum ca as face-o pentru un scop nobil. Prostii! Istoria omenirii este plina de atatea “scopuri nobile” care au servit ca scuza pentru folosirea celor mai imorale si crude metode, ca mi-e asa o scarba de rasa asta… cu Machiavelli in frunte. Bine, o fi fost baiat bun Niccolo asta, undeva in strafundurile fiintei sale. Foarte adanc, motiv din care probabil ca nici n-a descoperit vreodata cat de bun era de fapt, dar sa revenim la oile noastre.
Am ajuns acasa, ne-am furisat in camera mea ca doi ninja incepatori si ne-am aprins cate-o tigare ca sa intram in atmosfera. In curand am ajuns la concluzia ca scena e penibila. Eu am incercat sa fac primul pas, n-a mers, dupa care ea, intr-un final terzindu-ne goi, in pat. Lipsea totusi ceva. In mod ciudat insa, acel ceva nu era de ordin sentimental. Reminiscente de pe vremea cand ne iubeam, poate prea mult, au ramas bine infipte in amandoi. Cel putin asa presupun. Situate undeva, cam la aceeasi adancime la care se gasea bunatatea in Machiavelii. Numai ca din noi au reusit sa transpire. In schimb, noi nu prea am transpirat. A fost penibil. Ma simt penibil, numai gandindu-ma si ma intreb daca nu cumva si scriind despre asta tot penibil se cheama. Nu ca m-ar interesa, in plus, are legatura cu subiectul despre care noi discutam. Nu ziceai tu ieri in gluma ca ar trebui sa discutam si trivialitati, poate-poate devenim mai interesanti? “Never say never”, cum spunea romanul.
Prefer iarasi sa ocolesc detaliile ingineresti, spunand numai ca a fost un act extrem de bizar. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca te poti apropia la nivel interior de cineva, atat de mult si totusi, din punct de vedere mecanic, totul sa fie un rateu de proportii. Am crezut ca numai femeile pot simti asta. Sa-mi fi descoperit in asa hal latura feminina? Dar sa nu vorbim despre lucruri infricosatoare, caci femeile ma sperie mai mult decat orice pe lumea asta. Chiar si decat scenariul lipsei lui Dumnezeu. Dar nu sunt tocmai ele dovada existentei Lui oare? Fiecare sa inteleaga ce vrea. Misogin si agnostic cum sunt, oricum habar n-am ce vorbesc.
Ne-am aprins fiecare tigarea de dupa, iar daca ar fi fost sa fumam proportional cu calitatea sau maretia actului, fie am fi fumat Carpati, fie am fi tras doar un fum. Bine, poate exagerez… Am fi tras un fum dintr-un Carpati? Glumesc, nici chiar asa.
Intr-un final a plecat, lasand in urma un zambet amar si pe mine, gandindu-ma ca nu e corect ce se intampla. Mi-a dat impresia ca si-a dorit mai mult de la inceput si totusi… nu sunt sigur. Oare chiar am vrut amandoi doar sex? Nu ca n-am fi constienti ca mai mult de atat chiar nu se poate. S-ar ajunge probabil la urlete si farfurii sparte. Nu probabil, sigur. Am si eu dreptul macar la o certitudine. Asadar, de ce nu sunt inca fericit?

De ce?

Pai, probabil ca unul dintre motive ar fi acela ca viata mea sexuala se rezuma la… o serie de “miscari mecanice elaborate” sau poate pentru ca se desfasoare intre doua tigari, provocand o placere doar insensibil mai mare decat fumatul lor. Poate din cauza ca preludiul consta intr-un mesaj pe telefon care suna cam asa: “Eu cam am chef, tu? Imi dai beep daca da?” sau pentru ca finalul apoteotic este de fapt… altfel, nu stiu cum, dar nu apoteotic.
Pana o sa-mi dau seama exact unde gresesc, o sa ascult Live cu “Dolphin’s Cry” si o sa visez in continuare. Despre religie cred ca vorbim data viitoare, ca vad ca eu am vorbim despre dragoste… pardon, sex. Sper ca n-am fost prea vulgar sau nerusinat. Daca am fost, asta este. Noapte buna, buna dimineata si faceti dragoste, nu altceva. Cum spune si vorba… Faci, nu faci, vremea facutului trece, nu? Whatever."